Editura Evenimentul si Capital

Revolta intelectualilor - Ecaterina Andronescu, adevărul despre dezastrul din Educație: „În ultimii șapte ani, 200.000 de ingineri au părăsit România. Este îngrozitor”

Autor: | | 10 Comentarii | 6829 Vizualizari

Interviul cu Ecaterina Andronescu, creierul care coace o nouă lege a Învățământului - a câta oare? - este înfiorător prin transparența răspunsurilor, a cuvintelor care, bulucite în urma întrebărilor, dau viață unui scenariu amenințător care (ne) pândește într-un viitor deloc îndepărtat. Aceasta este prima parte a unui dialog care va fi continuat zilele următoare.

EVZ: Ați fost de trei ori ministrul Educației, inclusiv cariera dumneavoastră politică s-a intersectat cu problemele școlii. Care sunt, în prezent, carențele învățământului?

- Ecaterina Andronescu: Am fost de trei ori ministrul Educației și, în cele trei mandate, am reușit să strâng 3,5 ani, deci nici măcar un mandat n-am stat. Sunt pusă, astfel, într-o situație delicată. În primul mandat, de doi ani și jumătate, pot să spun că am reușit să adun câte ceva și să urnesc niște proiecte care au prins rădăcini. Dau un exemplu - informatizarea admiterii în licee. Este un proiect pe care l-am făcut în 2001 și de atunci funcționează în fiecare an cu rezultate foarte bune. Ceea ce pentru mine este un motiv de mândrie. Sau informatizarea generală a școlilor, un proiect la fel de important. La evaluarea pe care am făcut-o atunci, la începutul anului 2001, am fost oarecum speriată. Doar 8% dintre profesorii din învățământul preuniversitar deschisese vreodată un computer!

- Este o cifră înspăimântătoare. Trăim, totuși, în secolul tehnologiei.

- Mai mult, majoritatea școlilor nu aveau computer. Și, atunci, s-a generalizat acest proiect de informatizare, care a adus laboratoare în fiecare școală, dotate cu câte 26 de calculatoare, lecții pentru predarea în format electronic și, în egală măsură, lecții pentru profesori. După aceea, am mai fost ministru nouă luni, o bătălie cumplită. Era vremea exagerărilor. Se ajunsese ca o universitate să aibă și 312.000 de studenți! „Învățământul la distanță” - cum a fost numit - era nu numai la distanță de facultatea propriu-zisă, dar și de carte pur și simplu.

- Se făcea școală prin poștă, prin corespondență. Aberant!

- Da. Din păcate am cules și încă vom mai culege rezultatele neînvățării din perioada aceea.

- Revenind la principalele probleme de astăzi ale Educației...

- Cele mai importante frământări ale Învățământului, aspectele care trebuie corectate de urgență sunt legate de conținut. Toate țările caută permanent să-și modernizeze metodele de învățare și să-și adapteze conținutul la realitatea momentului. N-avem cum să nu recunoaștem că omenirea este împinsă în evoluția ei de tehnologie. Este timpul ca oamenii cu știință de carte, cu pricepere, dar și cu har didactic, să se aplece, să scoată din curriculum ceea ce este neimportant. Trebuie să esențializeze programele disciplinelor și în felul acesta să adaptăm cunoașterea la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dar ce se întâmplă astăzi la noi...

- Ce nu se întâmplă...

- Uitați, în urmă cu câteva luni a fost publicat un proiect, un plan de învățământ dedicat, chipurile, secolului XXI, adică anilor în care trăim. Eh, în acest plan, noi micșorăm numărul orelor de informatică, reducem numărul cursurilor de limbi străine... Este inacceptabil!

- Cine a lansat acest plan?

- Cred că Institutul de Științe al Educației. Este un proiect pe care sper să-l putem corecta la vreme. Din păcate, n-a fost foarte inspirat Institutul acesta, dacă el l-a lansat. Deci, pe de o parte, adaptăm conținutul la nevoia de cunoaștere a momentului pentru cei care sunt școliți și, pe de altă parte, încercăm să păstrăm echilibrul între cât poate să acumuleze un copil la o anumită vârstă și cât suntem noi în stare să-i dăm prin manual, prin programele disciplinelor. Asta mi se pare, acum, cea mai mare urgență a Educației. Din păcate, în anul 2016 s-a corectat curriculum-ul pentru gimnaziu. Gimnaziul avea 25 de ore pe săptămână, ceea ce mi se părea rezonabil pentru un copil de 10, 11 ani, pentru un elev de clasa a V-a. Acum, tot gimnaziul s-a dus la 30, 32 de ore pe săptămână, dar această încercare de a-l scuti de lucruri inutile pe copil n-a reușit. Mai mult, s-au introdus discipline care nu întotdeauna sunt racordate la nevoia copilului. Cred că, în acest moment, noi, românii, avem nevoie de lecții de istorie bine așezate pe adevărul istoric. Din păcate, n-am reușit să facem nici lucrul acesta.

-Vă referiți la o istorie revizuită?

- Da. Pentru că n-am reușit încă să ne învățăm copiii istoria adevărată a acestui neam. Se mai împlinesc, anul acesta, și o sută de ani de la Centenarul Unirii. Măcar acum să ne trezim.

- Suntem obișnuiți să ne revizuiască alții istoria...

- Păi, dacă noi nu suntem în stare să publicăm niște cărți de istorie ale acestui neam românesc, cărți pe care să le distribuim în toate țările importante, europene sau nu... Trebuie să facem aceste cărți și să le trimitem în marile biblioteci ale lumii. Fără ele nu existăm.

- În acest moment, spuneți că n-avem aceste cărți, cărți de identitate până la urmă.

- Nu, nu le avem. În același timp, vecinii noștri umplu bibliotecile lumii cu cărți de istorie, o istorie pe care o văd așa cum vor ei, înclusiv în ceea ce ne privește. Și, bineînțeles, asta ne creează un deficit de imagine.

- Ungurii au avut și au o activitate activă în Occident în acest sens...

- Da... Deci, conținutul programelor de învățământ este, din punctul meu de vedere, cea mai importantă problemă a Educației noastre. Apoi, pe a doua poziție, aș pune harul profesorilor care predau în școlile noastre. Vedeți dumneavoastră, este o meserie aparte. Nu prelucrezi o piatră sau un obiect al tehnologiei moderne. Aici vorbești de încercarea de a transfera cunoaștere și de a forma personalitatea unui om. În această perioadă se schimbă și misiunea școlii. Dacă până acum școala avea misiunea legată de cunoaștere, de însușirea de cunoștințe, acum școala, în lume, se centrează pe formarea personalității, personalitate care să înțeleagă lumea în care trăiește și care să fie capabilă de schimbare. Pentru că eu nu pot să-mi imaginez că vreunul din studenții mei - cu atât mai mult dacă ne uităm la sistemul preuniversitar - o să aibă un sigur job în toată viața lui activă. Și atunci, dacă un job dispare, un job pentru care tu te-ai pregătit, nu trebuie să cazi în prăpastie și în depresie. Tu trebuie să ai capacitatea să faci o reconversie rapidă și să-ți duci viața mai departe. Deci, capacitatea noastră de a-l forma în acest sens trebuie să primeze.

- Este mai dificilă această abordare abstractă pentru cadrele didactice...

- Dar nu imposibilă. Deoarece copiii sunt ca un burete, sunt capabili să înțeleagă ce li se transmite. Apoi, școala trebuie să-i dea acele achiziții culturale care, pe de o parte să-i permită să-și exercite abilitățile în meseria aleasă, pe de altă parte să-i confere un echilibru.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X