Prima zăpadă serioasă din acest sezon rece a paralizat jumătate de ţară, expunând din nou dezastrul din zone importante ale statului. Mai grav e că am început să numărăm iar vieţi curmate prematur.

Sub pretextul viscolului, Compania de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi a închis Autostrada 2 şi zeci de drumuri naţionale, ţinând mii de şoferi prizonieri între nămeţi. Acolo unde nu a fost viscol au murit două femei în ambulanţe blocate de nămeţi.

Dacă pici cu avionul şi scapi cu viaţă, ca prin minune, mori de frig pentru că autorităţile statului nu te pot localiza.

Dacă pici cu elicopterul într-un loc populat şi văd accidentul zeci de persoane, mori pentru că autorităţile trimit echipe de salvare care nu ştiu să pornească motorul bărcii sau vâslesc în cerc.

Dacă ţi se face rău şi a nins puţin afară, sau suflă vântul mai tare, mori pentru că autorităţile închid drumurile ca să nu aibă bătăi de cap prea mari.

Dacă nu e viscol şi ajunge ambulanţa la tine, mori în drum spre spital pentru că drumul s-a blocat repede cu zăpadă. Dacă nu e nici zăpadă, nici viscol, nici ploaie, ceaţă, grindină, câderi de meteoriţi, cutremur sau cine ştie ce fenomen periculos, şi ai ghinionul să ajungi victima unui accident rutier într-un judeţ fără spital universitar, mori pentru că nu mai sunt medici care să ştie cum să-ţi salveze viaţa sau pentru că medicii care pot face asta nu au cu ce să acţioneze.

Pot continua cu sute de exemple similare care dovedesc că România e o ţară în care se moare pe capete, cu zile, pentru simplul motiv că sisteme întregi sunt paralizate de incompetenţă şi lene sau pentru că se fură prea mult din ele.

Cazul judeţului Brăila, rămas fără servicii de deszăpezire după ce baronul Bunea Stancu a ajuns anchetat pentru acte de corupţie, este elocvent. Corupţia nu este însă singurul motiv pentru care mori cu zile în România. Fenomenul merge mână în mână cu cancerul politizării tuturor instituţiilor şi companiilor statului.

Şmecherii corupţi, capabili să dirijeze spaga către liderii politici care îi plasează pe funcţii şi incompetenţii puşi de paravan distrug totul în jur. Ei sunt calamitatea care lasă totul distrus în urmă.

Situaţia din ultimele două zile, provocată de 20 de centimetri de zăpadă, este şi mai scandaloasă dacă ne uităm cum tratează statul, prin lege, cetăţenii obişnuiţi.

Dacă eşti şofer şi proprietar de autoturism sau patron de firmă de transport, statul te stoarce ca pe o lămâie. Pe plan naţional, Guvernul şi Compania de Drumuri Naţionale te cocoşează cu accize în carburanţi, taxe de poluare şi taxe de drum.

Pe plan local primăriile te jupoaie cu impozit pe maşină şi taxe de parcare pentru parcări care nu există. Dacă nu ai unde să parchezi, pentru că primăria nu face locuri de parcare din taxele încasate, îţi ridică maşina cu un sistem aproape interlop care te forţează să achiţi alte taxe aberante.  

Şoferii români sunt supuşi, literalmente, unui jaf la drumul mare. Pentru ce?

Pentru ca atunci când ninge puţin să rămână blocaţi în drumuri pline cu zăpadă?

Pentru ca primarii corupţi să aibă bani de campanii electorale?

Pentru ca baronii să-şi facă o vilă în plus?

Nu doar şoferii văd mai clar jaful în aceste zile cu mai multă zăpadă. Sistemul injust e vizibil şi pentru pietoni, pe trotuarele marilor oraşe. În fiecare iarnă primarii se întrec să ameninţe şi să amendeze proprietarii de case, magazine sau asociaţiile din blocurile unde trotuarul nu e curăţat de zăpadă.

În acelaşi timp, în aceleaşi oraşe, sunt lăsaţi sub zăpadă kilometri pătraţi de pieţe publice sau trotuarele din faţa unor instituţii.

Legea se aplică selectiv: pentru simpli cetăţeni e ciumă, pentru instituţiile statului e mumă.

Fenomenul este la fel de vizibil şi în alte zone, care nu sunt expuse publicului. Să luăm Fiscul, de exemplu. Dacă un simplu cetăţean sau o firmă privată nu-şi achită la timp impozitele către stat, ajunge imediat subiectul unei executări silite. Fără milă îţi blochează statul conturile, dacă esti un contribuabil onest, cu surse de venit declarate la Fisc, care a întârziat puţin plăţile.

Dacă eşti CFR sau orice alt mamut al statului poţi acumula datorii uriaşe care îţi sunt apoi eşalonate sau chiar şterse.

Dacă eşti un şmecher interlop care face milioane din afaceri ilicite, nedeclarate, statul nu mişcă un deget ca să te urmărească şi să te întrebe de unde ai banii.

Asta pentru că nu are legi eficiente sau pentru simplul motiv că funcţionarii incompetenţi sau şnecheri plasaţi de partide în instituţii publice iau şpagă ca să închidă ochii.

Fenomenul se va agrava cât timp publicul nu găseşte o cale să impună politicienilor două principia vitale pentru buna funcţionare a statului.

1.    Legea trebuie să fie egală pentru toţi, persoane fizice sau instituţii ale statului.

Când directorii de la Drumurile Naţionale vor ajunge infractori pentru că un drum a rămas blocat din cauza incompetenţei sau corupţiei lor, atunci lucrurile se vor schimba şi nu vom mai avea ţara blocată de 20 de centimetri de zăpadă. Vor decide mai cu grija daca închid sau nu un drum public când vor avea certitudinea că după consumarea interdicţiei trebuie să dea socoteală pentru decizia lor şi riscă puşcăria dacă au luat hotărârea nepotrivită.

2.    Numirile pe criterii politice în instituţii sau firme de stat trebuie tratate ca infracţiuni şi combătute agresiv de sistemul judiciar.

Când funcţionarii vor ajunge pe funcţii pentru a aplica legea, nu pentru a satisface interesele vreunui şef de partid, statul va începe să funcţioneze pentru noi, nu pentru ei. Asta pentru că se vor raporta numai la lege, nu la alte criterii obscure dictate de prin sediile vreunui partid sau din vila vreunui baron.

România este o ţară în care eşti tâlhărit la drumul mare chiar de stat şi mori cu zile, pentru că nu am găsit în 25 de ani calea să impunem aplicarea celor două principi de mai sus.

Unii vor spune că e imposibil de aplicat aşa ceva. Eu spun că primul pas este să putem înţelege de unde vine răul. Din păcate pentru noi, acum, prea puţini pot sesiza rădăcina răului. Când o vor vedea suficient de mulţi, se va putea produce presiunea necesară pentru schimbarea legilor în aşa fel încât cele două principii să fie aplicate eficient.