Războiul paroxistic desfășurat pe toate flancurile reușește să sădească atât în mințile aliaților României, cât și în cele ale dușmanilor sau adversarilor ei o întrebare cumplită: își pot onora vreun angajament liderii ei politici?
Firește că România nu trebuie redusă la arhitectura complicată a defunctului „stat paralel”. În măruntaiele acestuia, politicieni fără multe cărți citite, deci care nu au deprins noțiuni precum „onoare” sau „remușcare”, dar cu o dorință arzătoare de parvenire, au jefuit 25 de ani tot, au mutat mormintele strămoșilor, albiile râurilor, munții cu tot cu faună în ograda proprie și au încercat să se asigure de complicitatea serviciilor de intelligence care aveau exact misiunea să le păzească. Dincolo de mizeria acestui chiolhan generalizat, a acestui parastas dansant, mizerie care li se revarsă acum în cap, căci trebuie să achite factura, se află milioane de români onești, care muncesc fără să le treacă prin minte să-și jumulească propriul destin.
Teama scoate însă la iveală comportamente pe care de regulă politicianul le tăinuiește, le ține sub control, le camuflează, deci rezultanta acestor amintiri care revin individual sau colectiv va pune pe masa DNA noi dosare. Deci noi motive ca asupra acestei instituții să se întețească tirul.
Ajungi să te întrebi: a mai rămas vreun politician curat? A mai rămas vreunul care, după ce a bătut palma, se va și ține de cuvânt? Soluția e simplă: nu mai furați de-acum încolo, și veți dormi liniștiți! Eu, unul, nu am auzit în ultimele luni vreo dezvăluire din care rezultă că doi politicieni au ajuns la vreo înțelegere secretă, sub steagul „statului paralel”, pentru a ajuta binele comun. Acordurile lor fiduciare au atins însă niveluri periculoase pentru securitatea țării, prin urmare au căzut. Acesta este motivul urii incredibile cu care este privit prietenul nostru de peste Ocean, Unchiul Sam. Americanii nu doresc să încredințeze secrete militare unor parteneri despre care există suspiciunea că le-ar putea vinde. Cu neîncredere nu se poate asigura nici securitatea unui butic, darămite a flancului estic al NATO! Prin urmare au călcat mai apăsat și au spus: băieți, umbrela noastră, cea care vă menține integritatea teritorială, este puternică, sigură și eficientă, dar dacă vă trece prin minte să o găuriți, aveți grijă, căci nu vom lăsa o întreagă zonă la cheremul unor autocrați!
Misiunea ambasadorului SUA este să se asigure că lupta anticorupție nu va fi golită de conținut. Necazul pentru noi, poporul amețit de atâtea salve de tun, este acela că această misiune se află în opoziție cu aspirațiile grupului infracțional organizat. Deci au pus răul în față: dacă ne lasă americanii în voia sorții, ne vom plasa în trendul anti-sistem din Europa și vom sări în spațiul complementar al Rusiei, deci niciun bai!
Calculul este prostesc. Americanii ne-au ajutat în 1918 și ne vor parteneri, în timp ce rușii ne-au luat teritorii și ne vor slugi. Dar nu sunt tâmpiți nici ei! Așa cum SUA se întreabă până unde sunt în stare să meargă românii cu dezvăluirile (inventate sau nu), așa se întreabă și rușii. Și nu se vor încurca cu Dragnea și ai lui, deoarece de frică, în interogatorii, sunt în stare să-și vândă și mamele. Și imaginați-vă că agenții din jurul lui Dragnea și-ar sifona contactele rusești (care sunt, să ne înțelegem!). Ar însemna legende pulverizate, bani pierduți și rețele căzute. Ceea ce rușii, după povestea cu britanicii, nu își mai permit. Vestea bună este că americanii au încredere că președintele Iohannis nu le vinde gogoși. Vestea proastă e că Iohannis nu mai are aliați decât fața televizorului, în persoana câtorva ziariști (tot mai puțini) și în serviciile de informații care nu mai fac blaturi cu tâlhari. Dar știți povestea cu David și Goliat...
Recomandările noastre
08:47 - Administrația Trump: primul test
