Editura Evenimentul si Capital

EXCLUSIV. Dosarul MINERIADA. Cum sunt PROTEJATE SERVICIILE SECRETE după trimiterea în JUDECATĂ și ce CER REVOLUȚIONARII

Serviciile secrete au fost implicate până peste cap în represiunea din iunie 1990
Autor: | | 7 Comentarii | 3751 Vizualizari

Dosarul Mineriada din iunie 1990, care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție , secția Penală, este pe cale să declanșeze un nou scandal.

„Mineriada din 1990”. Din ordinul lui Ion Iliescu, s-au aruncat 2.200 de fiole cu SUBSTANŢE CHIMICE de luptă, asupra populației Capitalei | DEZVĂLUIRI EVZ

 

După ce instanța a admis, în dosarul Mineriada, în ședința din 25 septembrie cererea  Asociației 21 Decembrie 1989 și a președintelui ei, Teodor Mărieș, ca petenți, să se facă proba cu înscrisuri,  aceștia au cerut completului să dispună solicitarea de la Ministerul de Interne, SRI, Parchetul Militar și Ministerul Apărării Naționale a unor acte care incriminează serviciile secrete care funcționau în România în iunie 1990. Însă, atât procurorul militar col. Marian Văetiși cât și judecătoarea Mădălina Alexandrescu s-au opus cererii revoluționarilor din decembrie 1989, ne-au informat liderii Asociației 21 decembrie.

Adevărul zguduitor despre represiunea armată numită „Mineriada din 13-15 iunie 1990”. Ion Iliescu a ordonat: TAB-uri și arme chimice în Piața Universității | DEZVĂLUIRI EVZ

Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990” şi au dispus, în luna iunie, trimiterea în judecată a cauzei.

Sunt judecaţi pentru infracţiuni contra umanităţii Ion Iliescu, la data săvârşirii faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României, Petre Roman, la data faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României, Gelu Voican Voiculescu, la data săvârşirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României, Virgil Măgureanu, la data săvârşirii faptelor, director al Serviciului Român de Informaţii, Mugurel Florescu, la vremea respectivă adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Benedict Cazemir Ionescu, la data săvârşirii faptelor, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Adrian Sârbu, la data săvârşirii faptelor, şef de cabinet şi consilier al primului ministru, Miron Cozma, la data săvârşirii faptelor, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella, la data săvârşirii faptelor.

NU AVEM VOIE SĂ UITĂM! Mineriada sângeroasă 1990. „Vă mulţumesc pentru tot”: 15 iunie - Discursul pe care Ion Iliescu l-a ţinut MINERILOR | VIDEO

Ce au solicitat revoluționarii instanței

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

SECTIA PENALA

DOSAR NR.

TERMEN 09.10.2017

 

 

DOMNULE PRESEDINTE

 

 

       Subsemnatul Teodor Maries si subscrisa Asociatia 21 Decembrie 1989 petenti in dosarul cu numarul mai sus mentionat, conform solicitarii instantei de la termenul anterior, va depun urmatoarele

 

NOTE DE SEDINTA

 

prin care va solicit ca in cadrul probei cu inscrisuri admisa conform incheierii de la termenul din data de 25.09.2017 sa dispuneti :

 

       I. Referitor la plangerea petentului Teodor Maries.

 

  • Efectuarea unei adrese catre Ministerul de Interne, UM 0962, D.G.I.PI., pentru atasarea tuturor actelor/rapoartelor/informatiilor/notelor informative intocmite de diversi lucratori si care au stat la baza redactarii documentului din data de 12.06.1990. ANEXA 1
  •      Potrivit acestui inscris, care provine de la conducerea D.G.I.P.I. si care a fost intocmit de UM 0962, subsemnatul am fost urmarit de catre cadre ale ministerului de interne pe intreaga durata a manifestatiei din Piata Universitatii.

     

    2. Efectuarea unei adrese catre Serviciul Roman de Informatii pentru a comunica la dosar actele care au stat la baza intocmirii Adresei nr. 471 din data de  24.09.1990 . ANEXA 2

     

           Din acest document rezulta, de asemenea, ca am fost urmarit inca de la inceputul protestului din Piata Universitatii si de catre lucratori ai acestui serviciu secret, inscris care prezinta o mica parte din implicarea mea in aceste manifestatii (respectiv cele 12 aprilie 1990, 22 aprilie 1990, 24 aprilie 1990).

     

    3. Efectuarea unei adrese catre Parchetul Militar (fosta Procuratura Militara Bucuresti) pentru a fi atasat dosarul nr. 1044/1/1990. ANEXA 3

     

           Din Adresa datata 6 iulie 1990 semnata de Procurorul Sef Ioan Haineala si adresata Procuraturii Militare Bucuresti rezulta ca prin aceasta a fost inaintata declaratia subsemnatului data in perioada arestului preventiv din 1990 acestei unitati de parchet in dosar de urmarire penala nr. 1044/P/1990.

           Prin Adresa nr. 26113/29.06.1990 emisa de Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Politiei. Directia Cercetari Penale a fost transmisa Procuraturii Municipiului Bucuresti declaratia subsemnatului de refuz de hrana fiind arestat conform mandatului de arestare preventiva nr. 236/P/1990 dat in dosarul nr. 1044/P/1990.

     

    4. Adresa catre Sectia IV Politie pentru a transmite la dosar actele intocmite cu ocazia audierii mele din ziua de 13 iunie 1990, precum si cele in baza carora am fost retinut si audiat (ordonanta/rezolutie procuror, mandat de retinere/arest preventiv etc.). ANEXA 4

           Potrivit Adresei nr. 499113/25 iulie 1991, Sectia IV Politia mi-a comunicat ca in data de 13 iunie 1990 am fost audiat de catre reprezentantii organelor de procuratura si eliberat in jurul orei 18 :00.

     

    5. Adresa catre Serviciul Arhiva pentru atasarea dosarului nr. 1841/1991 care a fost pe rolul Curtii Supreme de Justitie, aspect care rezulta din citatia emisa la data de 17 ianuarie 1992 pe numele subsemnatului de aceasta instanta. ANEXA 5

     

    6.  Adresa catre Ministerul de Interne, Directia Generala a Penitenciarelor, Penitenciarul Bucuresti pentru a comunica actele care au stat la baza intocmirii biletului de liberare nr. G/14958/1990 prin care am fost pus in libertate la data de 30.10.1990 din arest preventiv. ANEXA 6

     

    7. Va depunem citatiile emise de Sectia Parchetelor Militare prin care eram chemat la organele de cercetare penala pentru a fi audiat in calitate de persoana vatamata in dosarul nr. 47/P/2014. ANEXA 7

     

    8. Adresa datata 15.04.2016 prin care eram invitat sa particip la audierile ce vor avea loc incepand cu data de 18.04.2016 in dosarul nr. 47/P/2014. ANEXA 8

     

     

           II. Referitor la plangerea Asociatiei 21 Decembrie 1989.

     

           Atât la dosarul penal 74/P/1998, cât și la dosarul penal 75/P/1998 (ambele aparținând S.P.M.), și care au drept obiect evenimentele din 13-15 iunie 1990, există probe “parțiale” din care se poate trage concluzia că în acțiunea de represiune violentă a manifestației din Piața Universității, din iunie 1990, au fost implicate cel puțin trei servicii secrete românești, după cum urmează:

    - cu privire la S.R.I., fostul director al acestui serviciu Virgil Măgureanu, inculpat în prezenta cauză, fiind unul din organizatorii represiunii îndreptată împotriva manifestanților.

    În cauză au mai fost puși sub învinuire și alți ofițeri S.R.I. (cum ar fi mr. Bondoc Titus ș.a. de la S.J.I. Gorj care a condus autobuzele cu mineri din zona Motru în București, în dimineața de 14.06.1990).

     

    - cu privire la D.I.A. (actuală D.G.I.A.), dovada cea mai concludentă a implicării ofițerilor acestei structuri este chiar devastarea sediului “Asociației 21 Decembrie 1989” din București (str. Batistei), în dimineața de 14.06.1990, la această activitate participând exclusiv cadre militare ale fostului Batalion 404-Buzău (condus de “celebrul” ofițer Trutulescu), unitate din structura fostei Direcții de Informații a Armatei (D.I.A.).

    În acea acțiune a fost distrus sediul asociației, o serie de bunuri ne-au fost sustrase iar membrii prezenți din asociația noastră au fost loviți, căpătând astfel leziuni grave.

    Din păcate, însă nu s-au făcut cercetări pentru a se stabili clar cine au fost “făptașii” și cine le-a ordonat cadrelor militare respective să devasteze sediul asociației noastre, cine i-a condus pe aceștia la sediul nostru și care a fost scopul acestei acțiuni incalificabile ?!?

    Din păcate nici un cadru militar sau fost cadru militar nu a fost învinuit pentru această faptă gravă.

     

    - cu privire la U.M.0215 (actual D.I.P.I.), cu prilejul cercetărilor efectuate în dosarul penal 75/P/1998 (în perioada 1999-2000) a fost pus sub învinuire col. Borislavski Dimitrie, zis “KUKI”, (mai precis cumnatul fostului Prim Ministru Petre Roman) care lucra în acea perioadă la U.M. 0215.

    În sarcina acestuia s-a reținut că a condus un grup de mineri în dimineața de 14.06.1990, la Universitatea București, unde a fost devastat sediul “Ligii Studenților”, fiind agresați studenți și profesori (în timpul orelor de curs).

    Din sediul “Ligii Studenților ” dar și din facultate, minerii, sub coordonarea ofițerului respectiv, au ridicat cu un camion mai multe lucruri (inclusiv lucruri de inventar), ce au fost ulterior găsite chiar la sediul U.M.0215 București, unde își avea biroul col. Borislavski.

    Deși acesta a fost pus sub învinuire, ancheta nu s-a mai continuat pentru a se stabili cine i-a ordonat acestui ofițer să devasteze împreună cu minerii sediul “Ligii Studenților” și cine i-a aprobat să sustragă acele bunuri și să le depoziteze în sediul unității militare.

    Un alt element al situației de fapt din care rezultă clar implicarea unor ofițeri superiori ai U.M. 02115 în evenimentele din 13-15.06.1990 se poate “extrage” din dosarul cu nr. 558/P/1990 (rechizitoriu emis la data de 22.10.1990), dosar în care au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt două cadre active ale fostei unități militare din cadrul M.A.I., respectiv col. Nicolae Ion și colegul său Dumitrescu Corneliu care, împreună cu minerul Danciu Petre, s-au deplasat în dimineața zilei de 14.06.1990 (în fruntea unui grup mai mare de mineri sosiți din Valea Jiului) la locuința liderului P.N.Ț.C.D., Ion Rațiu cu scopul să-i devasteze acestuia domiciliul și eventual să-i suprime viața.

    Din cuprinsul dosarului rezultă că grupul de mineri a fost organizat și condus la locuința liderului țărănist de cele două cadre ale forței U.M.0215.

    Tot din rechizitoriul întocmit în cauză mai rezultă că după ce grupul de mineri conduși de cele două cadre militare au pătruns în locuința lui Ion Rațiu, în timp ce distrugeau imobilul, a fost găsită suma de 100.000 USD ce a fost sustrasă de cei doi reprezentanți ai unității militare, aceștia oferindu-i lui Danciu Petre 10.000 USD pentru a păstra tăcerea.

    Din cele expuse mai sus, credem noi că ideea principală este nu atât fapta de furt calificat ce a făcut obiectul dosarului penal, ci împrejurarea că în dimineața de 14.06.1990 cei ce au organizat și condus efectiv grupurile de mineri la adresele “opozanților politici” ai regimului Ion Iliescu au fost ofițeri din serviciile secrete românești.

    Din păcate cercetările efectuate nu au clarificat implicarea acestor servicii în reprimarea manifestațiilor din iunie, 1990.

    În afara celor expuse deja, asociația noastră mai deține următoarele informații despre pretinsa implicare a serviciilor secrete românești în pregătirea (chiar minuțioasă) reprimării manifestației din Piața Universității, iunie 1990 :

    - imediat după începerea manifestației din Piața Universității, în primăvara anului 1990, la nivelul S.R.I. s-a înființat, sub comanda directă a lui Virgil Măgureanu, “Grupul Dâmbovița”. Acest așa zis “grup de lucru” a avut un singur obiectiv, respectiv acela de monitorizare a fenomenului “Piața Universității” în scopul obținerii de informații cu privire la stabilirea identității a cât mai multor participanți și a identificării liderilor acestei mișcări.

    Zilnic, cadrele S.R.I. se infiltrau în rândul manifestanților pentru împlinirea acestei misiuni reușindu-se astfel identificarea mai multor locuitori din mun. București (inclusiv elevi din școala primară), a căror identitate a fost “transpusă” apoi pe niște liste ce au fost distribuite din ordinul lui Virgil Măgureanu, grupurilor de mineri și securiști (îmbrăcați în mineri) care, în dimineața de 14.06.1990 s-au deplasat direct la domiciliul liderilor politici ai pieței dar și la alte persoane participante.

    - în paralel (sau poate chiar în sprijinul) cu activitatea acestui  “grup de lucru”, în cadrul “defunctei” U.M.0215 București s-a înființat deasemeni un  “grup de lucru” similar care a avut aceeași menire de monitorizare a manifestației din Piața Universității.

    Astfel, ofițeri din cadrul acestei unități militare “s-au cazat” la et. 5 și 6 din Hotelul Intercontinental pe aproape toată perioada manifestației din piață.

    Ofițerii respectivi au filmat și fotografiat aspecte (reținând fizionomii) ale demonstranților din Piața Universității, ulterior procedându-se la identificarea persoanelor manifestante din piață.

    Și aceștia au întocmit liste cu liderii și participanții manifestației, care au ajuns ulterior, prin “grija” lui Gelu Voican Voiculescu, exact la liderii minerilor din Valea Jiului, care astfel, în dimineața de 14.06.1990 au devastat locuințe particulare și sedii de partide politice așa cum figurau pe listele primite de la Gelu Voican Voiculescu.

    Unul din ofițerii U.M.0215 București care a “fost cazat” în acea perioadă la Hotelul Intercontinental se numește Șurghie Florian, care ulterior a devenit judecător militar (avansare pentru merite deosebite) iar în prezent este “renumit” avocat la Baroul București.

    În scopul stabilirii corecte a gradului de implicare al celor trei servicii de informații în reprimarea violentă a manifestațiilor din Piața Universității, iunie 1990, vă rugăm  dispuneti :

    Efectuarea unei adrese pentru comunicarea de catre cele trei servicii a tuturor documentelor întocmite de aceste servicii în legătură cu implicarea lor în activități ce au vizat supravegherea fenomenului “Piața Universității” și reprimarea manifestațiilor generate de acest fenomen;

    •  Efectuarea unei adrese catre Ministerul Apărării Naționale (fostă D.I.A.) pentru  a comunica toate documentele întocmite cu ocazia  “intervenției” Batalionului 404 – Buzău pentru devastarea sediului “Asociației 21 Decembrie 1989”.

     

    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

    SECTIA PENALA

     

     

              DOMNULE JUDECATOR DE CAMERA PRELIMINARA,

     

    Subsemnatul:

    Teodor Maries, domiciliat în București…., în calitate de părte vătămată în dosarul nr. 47/P/2014,

    Si

    Subscrisa

    Asociatia 21 Decembrie 1989, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, str. Drumul Taberei nr. 34, bl. T3, sc. A, ap. 74, sector 6, avand CIF 4747301, reprezentata legal de Presedinte Teodor Maries,

     

     formulam în baza art. 340, C.P.P. şi în termenul legal formulez, urmatoarea:

                                             PLANGERE

     

    Împotriva  măsurii de clasare a cauzei, măsură dispusă la pct. 11 din rechizitoriul întocmit la data de 12.06.2017, măsura clasării fiind dispusă în raport cu plângerea formulată de mine ca persoană vătămată în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990, și împotriva Ordonanței emisă de procurorul militar șef al  Secției  Parchetelor Militare , ordonanță ce poartă numarul 19/II-2/ 2017 din data de 17.07.2017, prin care a fost respinsă plîngerea formulată împotriva măsurii de clasare dispusă de procurorul de caz .

    Apreciem că măsurile atacate prin prezenta plângere sunt esenţial nelegale şi vădit netemeinice,  pentru următoarele:

    MOTIVE

     

  • Parte vatamata Teodor Maries
  •  

  • Scurt rezumat al situației de fapt din anul 1990, în baza căreia am dobândit calitatea de persoană vătămată
    • în dimineața zilei de 13 iunie 1990 am fost reținut pe strada si, fără să încalc legea in vreun fel, introdus forțat într-o mașina a poliției și dus la Poliția Capitalei, iar ulterior la Secția 4 Poliție unde am fost anchetat de către un procuror până spre seara când am fost eliberat.

     - în noaptea de 18 spre 19 iunie 1990 am fost reținut din nou, tot nevinovat, și dus  la Poliția Capitalei, iar dimineața am fost transferat la Penitenciarul Rahova

     - timp de 2 săptămâni cât am stat la Rahova s-a exercitat o presiunea psihică  extrem de mare pentru a recunoaște faptele de care eram acuzat,dar pe care nu le savârșisem.

    - în toată această perioadă am refuzat hrana, iar timp de 10 sau 11 zile am refuzat chiar şi apa

    - în a 13-a- si a 14-a zi de detenție, fiind propabil speriați ca aveam tensiunea foarte mică și trebuie sa recunosc a existat și o filmare pentru care mi s-a reproșat „Ce, bă, se intereseaza americanii de tine ca nu ai murit ?”, s-a luat hotarârea sa fiu transferat la Spitalul Penitenciar Jilava. Înainte cu o zi de a ma transfera am fost chemat de mai multe ori intr-un așa zis cabinet medical unde am suportat presiuni extrem de mari de a renunța la greva foamei. Deși eram extrem de slabit și cu o tensiune de aproximativ 7 cu 3,5 așa cum mi s-a spus, nu am cedat nici la amenințări, nici la injurii, practic la toataă tortura psihica. La plecare, cel care se erija în medic, deși prin comportament numai medic nu era, m-a amenințat spunându-mi „Daca te mai prindem vreodata pe aici, nu mai scapi!”.

    - am fost transferat la Jilava si m-au “introdus” in celula de greva foamei. In acea celula am ramas până în a 46-a zi de grevă a foamei.

    - 46 de zile de calvar în care nu mi-a fost permis să iau legătura cu familia şi în care am trăit de multe ori presiuni psihice şi scene de groază. După 46 de zile m-am hotărât să renunţ la refuzul de hrană. Am scris o declaraţie, am insistat să fiu cântărit – lucru care mi s-a acceptat şi, în acest fel am ajuns în cabinetul unei doctoriţe ce răspundea de salonul unde urma să fiu mutat. În cabinetul acestei doctoriţe, căreia nu-i mai reţin numele,  mi s-a întocmit o fişă unde s-a menţionat că am greutatea de 53 de kilograme, iar la plecare, aceasta, in soapta, mi-a spus „eu stiu ca tu nu ai ce cauta aici, eu incepand de maine, intru in concediu si nu mai vin.” Probabil medicul intuia la ce urma sa fiu supus si nu vroia sa fie complice. Cu adevarat a urmat o perioada extrema a vietii mele.

          - am fost pus in libertate de către instanța pe data de 30 octombrie 1990,

          - la finalul procesului de la Tribunalul București a fost pronunțată sentința prin care eram condamnat la 6 luni cu suspendare, reținându-mi-se ca fapta săvârșită, infracțiunea de pătrundere fără drept intr-o instituție publică - TVR, iar ulterior in anul 1992 am fost achitat de catre Curtea Supremă de Justitie.

     

    2. Măsuri procesuale importante ce interesează cauza:

    a) Hotărârea CEDO - Marea Cameră, pronunțată la date de 17.sept 2014 în cauza „Mocanu si alții contra României”.

           Din conținutul hotărârii respective urmează a se reține câteva aspecte importante ce au interes pentru cauză:

      -autoritățile de urmărire penală și judiciare românești “nu au reușit să ajungă la un consens cu privire la încadrarea juridică a actelor de represiune săvârșite în 1990” (pct.83, 91, 106, 108, 113, 115, 126, 137, 147, 150, 156-159 și 167 din hotărâre).

    În opinia mea, curtea vrea să spună într-un limbaj elegant, că de fapt, timp de 26 de ani autoritățile judiciare românești s-au “bâlbâit” la propriu (făcând-o într-o manieră nepermisă), cu privire la stabilirea încadrării juridice ,“bâlbâială” care, din păcate, subzistă și în prezentul rechizitoriu ,atita vreme cit procurorii militari considera in mod nepermis ca o serie de modalitati normative de savirsire a infractiunii contra umanitatii-participarea directa a unor procurori la intemnitarea pe nedrept a citorva sute de opozanti politici ai regimului Iliescu ,precum si devastarea sediiloor unor partide politice, ziare ,organizatii,institutii-sunt considerate de acestia ca infractiuni de drept comun, fiind date ca prescrise, desi hotiririle judecatoresti interne si internationale invocate mai sus au stabilit ca aceste aspecte sunt de fapt modalitati de savirsire ale aceleasi infractiuni impotriva umanitatii, care, are evident, un caracter imprescriptibil

    • toate faptele penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990,  “se înscriu în cadrul represiunii organizate de stat și săvârșite de echipe mixte de civili și militari…” (pct.63-65 din hotărâre);
    • curtea a stabilit că Guvernul României din acea perioadă “a aplicat în zilele respective o politică de represiune îndreptată împotriva manifestanților și opozanților care solicitau o reformă politică în 1990.”

    Brutalitatea represiunii a fost subliniată de numeroase hotărâri interne dar și de către Curte ( pct.37, 39, 50, 75 și 81 din hotărâre).

    • această politică represivă a fost desfășurată cu participarea poliției, armatei și a unor civili mobilizați, folosindu-se tancuri și muniții grele, deși manifestanții aveau obiective politice non-violente. Mobilizarea, transportarea și cazarea în București a peste 5.000 de mineri și alți muncitori înarmați cu topoare, lanțuri și cabluri metalice era partea principală a acestui plan.

    Pe cale de consecință “existența unei politici de stat represive generalizate și sistematice este dovedită în speță.”

    • în Opinia Concordantă la hotărârea Marii Camere a Curții, hotărârea pronunțată la data de 17.09.2014 în cauza “Mocanu și alții împotriva României”, opinie exprimată de judecătorul Pinta de Albuquerque, la care a aderat Nebojsa Vujeniq, ne explicitează considerentele din hotărârea Marii Camere, în sensul că autoritățile judiciare românești timp de 26 de ani, ar fi procedat în mod “incoerent”, prin încadrarea faptelor penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990 ca infracțiuni, distincte, de “drept comun”, care sunt supuse prescriptibilității, în condițiile în care faptele respective reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii revăzute și pedepsite de art.439 Noul Cod penal, mai precis “infracțiuni contra umanității” ;
    • în acest sens redăm textual următoarele din punctul nr.14 al Opiniei Concordante: ”independent de încadrarea lor juridică în dreptul intern la momentul faptelor, evenimentele menționate anterior reprezintă încălcări în masă ale dreptului la viață, dreptului la integritate fizică și sexuală, dreptul la proprietate și ale altor drepturi fundamentale ale cetățenilor și persoanelor juridice române, victime ale represiunii politice  a statului, îndreptată împotriva opozanților Guvernului de la acea vreme. În terminologia juridică nu există decât o singură încadrare aplicabilă faptelor în cauză: evenimentele din iunie 1990 constituie o crimă împotriva umanității săvârșită în cadrul unui atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile.”
    • din punctul 17 al opiniei Concordante redăm următoarele: “Acum este necesară încadrarea corectă a faptelor din speță, ceea ce nu au făcut cele mai înalte autorități judiciare și de urmărire penală interne.

    Manipularea încadrării juridice a evenimentelor în litigiu, astfel încât acestea să facă obiectul unor termene de prescripție, care nu ar fi fost aplicabile dacă aceste evenimente ar fi fost încadrate corect, contravine însuși obiectului și scopului articolelor 2 și 3 din Convenție și art.1 din ”Convenția privind imprescriptibilitatea împotriva umanității.”

      Este vorba aici despre elementul crucial al cauzei. Astfel cum am arătat anterior, toate probele de la dosar indică faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale unei crime împotriva umanității săvârșită de conducători ai statului român… ”

           Această hotărâre este cea care a” forțat” autoritățile judiciare românești să dispună infirmarea soluțiilor de clasare dispuse anterior în cauze, redeschiderea urmăririi penale și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârsirii infracțiunii contra umanității, prev. si ped. de art. 439 C.pen. Altfel spus, procurorii militari români au fost obligați de CEDO sa atribuie faptelor o corectă incadrare juridica, mai precis de a nu califica aceste fapte ca infracțiuni de drept comun pentru care intervenise de mult prescriptia răspunderii penale, ci de a considera aceste fapte (omoruri, vătămări fizice și psihice, lipsiri de libertate și arestări nelegale etc.) ca elemente constitutive ale infracțiunii contra umanității, infracțiune ce nu are un regim prescriptibil.

           Dacă analizăm textul art. 439 din C. Pen. care incriminează această infracțiune vom putea constata că la alin. 1, litera I este incriminată această infracțiune sub următoarea modalitate normativă: ” intemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internațional” . Situația mea, aceea de a fi reținut și arestat total abuziv timp de mai multe luni, pentru convingerile mele  politice  ( pentru ca in final să fiu găsit nevinovat de instanță) se incadrează perfect la textul normativ indicat mai sus, motiv pentru care mă consider parte vătămată în cauza penală.

    b)    Ordonanța nr 3 /C3/502/2015 emisă de Procurorul General al României, prin care s-a dispus infirmarea parțială a soluției de clasare anterioară și redeschiderea urmăririi penale.

            Prin această măsură procesuală Procurorul General și-a argumentat infirmarea dispusă și redeschiderea urmăririi penale tocmai pe considerentele hotărârii CEDO, pe care și le-a însușit în totalitate, opinând în cauză că omorurile, vătămările fizice si psihice, lipsirile de libertate, sau arestările vădit abuzive nu reprezintă altceva decât modalități normative de săvârșire ale infracțiunii contra umanității.

    c)    Încheierea numărul 169 din 09 martie 2015 pronunțată de ICCJ secția Penală prin care s-a dispus admiterea cererii  PICCJ , confirmându-se astfel redeschiderea urmăririi penale și continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii contra umanității.

           Este evident ca aceasta hotărâre judecătorească definitivă reia în conținutul său, în integralitate, atât motivarea hotărârii CEDO  cât si cea a Ordonanței Procurorului General menționând textual, cu privire la scopul incriminării infracțiunii contra umanității, este acela de  a proteja o valoare socială, respectiv: ”Valoarea socială protejată este, în esență aceeași, respectiv siguranța populației civile ....”. Evenimentele din 13-15.06.1990, în cadrul cărora peste 1200 de persoane au fost reținute abuziv sau arestate, fără ca acestea să fi săvârșit vreo faptă penală, măsurile respective fiind de fapt efectele represiunii statului împotriva celor cu convingeri politice democratice, nu reprezintă decât afectarea siguranței populației civile, protejată tocmai prin incriminarea infracțiunii contra umanității.

    Loading...
    Pagina 1 din 2



    Alte articole din categoria: Justiţie

    evz.ro
    libertatea.ro
    rtv.net
    wowbiz.ro
    b1.ro
    cancan.ro
    infoactual.ro
    unica.ro
    fanatik.ro
    dcnews.ro

    LASA UN COMENTARIU

    Caractere ramase: 1000
    
    CITEŞTE Şi
    FACEBOOK
    evz.ro
    Tema zilei
    20:26 Stela Popescu, scene INCREDIBILE înainte să MOARĂ - VIDEO 18:52 UPDATE. Trupul Stelei Popescu, depus la Teatrul „Constantin Tănase”. Sute de oameni, APLAUZE și FLORI pentru MAREA ACTRIȚĂ 18:08 Stela Popescu. DEZVĂLUIRE DIN TRECUTUL NEȘTIUT al artistei. Foto în articol 18:08 A presimțit Stela Popescu că va muri? „Am avut trei vise...” 14:43 Stela Popescu. CE PENSIE JENANTĂ AVEA marea actriță… Vom ști vreodată să ne respectăm valorile? 14:16 Stela Popescu. Momentele de aur care au făcut-o cea mai iubită actriță de revistă din România 14:10 Ion Iliescu, foarte afectat de moartea marii actriţe Stela Popescu 13:55 Oana Pellea, MESAJ la moartea Stelei Popescu:„Putea fi salvată (...) Doamne, cât de nepăsători, indiferenți și grăbiți trecem...” 13:30 Cum își iau RĂMAS bun de la STELA Popescu colegii de la ”CONSTANTIN TĂNASE” 13:26 De ce a murit Stela Popescu, cea mai iubită actriță a românilor 13:26 Ultima înregistrare cu Stela Popescu, în urmă cu două săptămâni, alături de Dan Negru: ,,Am vorbit despre Ierusalim” 13:25 Stela Popescu. MAREA DORINȚĂ neîmplinită a actriței... 13:23 Stela Popescu. TERIBILA ÎNTÂMPLARE care i-a marcat toată viaţa. DEZVĂLUIRI EXCLUSIVE! 13:22 Stela Popescu, în ULTIMUL spectacol în care a jucat. Plină de viață, pe scenă, cu TREI zile înainte de dispariția tragică 13:07 Tamara Buciuceanu, ÎN LACRIMI după moartea Stelei Popescu: „Cel mai trist moment din viața mea” 12:50 Stela Popescu. Loredana Groza, MĂRTURISIRE la moartea marii actrițe 12:33 Stela Popescu. Actrița trăia în centrul Bucureștiului, ÎNTR-O VILĂ DE LUX 12:33 Stela Popescu A MURIT! Ce s-a descoperit pe masa artistei și ce urma să facă înainte de a înceta din viață 11:15 Stela Popescu a murit! Alexandru Arșinel este devastat: „Vai de mine” 10:45 După 61 de ani petrecuţi pe scenă, Steaua teatrului de revistă românesc s-a stins fulgerător

    Articole salvate