După cum deja se știe, România face obiectul monitorizării de către Comisia Europeană, la capitolele Justiție și Afaceri Interne, de la 1 ianuarie 2007, de când țara noastră a devenit membru al UE.

După părerea oficialilor europeni, România era undeva, într- un vagon de clasa a III-a, din perspectivele reformelor în Justiție și a luptei împotriva corupției. Acest „retard” invocat de oficialii europeni împiedica, în viziunea lor, aplicarea efectivă a legislației, a politicilor și a programelor europene. Așa a apărut ceea ce se numește Mecanismul de Cooperare și Verificare, materializat într- un Raport anual, în care membrii Comisiei își dau cu părerea cu privire la ceea ce cred ei despre mersul în domeniile menționate.

Oamenii lui Soros, surse de bază

Sursele în baza cărora membrii Comisiei își întocmesc Raportul, potrivit propriilor lor declarații consemnate de presă, sunt călătorii de câteva zile în care „delegaţiile vizitează atât Bucureştiul cât şi alte oraşe ale ţării, pentru a-şi forma o impresie de ansamblu asupra situaţiei din toată ţara”. În cadrul acestor vizite, membrii Comisiei discută cu reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului, ai sistemului judiciar, ai unor organizaţii non-guvernamentale, precum și cu ambasadori ai statelor membre UE. Potrivit acelorași declarații, principalele ONG-uri de unde se culeg impresii sunt Transparency International, Expert Forum, AID Romania, Funky Citizens, Freedom House şi Centrul pentru Resurse Legale, toate combinate cu sau derivate din Rețeaua Soros.

Ce tot spun unii politicieni români?

Din ce în ce mai frecvent, în ultimii ani, mulți politicieni români au declarat că MCV-ul nu este decât un instrument de presiune menit să influențeze echilibre politice potrivit năzuințelor bruxe lleze, pe de o parte. Pe de alta, o modalitate de a bloca aderarea României la Spațiul Schengen. Curios să aflu cât adevăr este conținut de această perspectivă, am plecat pe urmele activității pe care Comisia o desfășoară în vederea elaborării celebrelor Rapoarte anuale. Cum discuțiile care au loc la Parlamentul României între membrii Comisiei MCV și aleșii din Legislativ sunt filmate și înregistrate, deci imposibil de contestat, am solicitat detalii despre capacitatea de înțelegere și disponibilitatea de a consemna adevăruri evidente ale celor puși să supravegheze creșterea și educația României.

FOTO; După documentele ofi ciale prin care „inspectorii” MCV își anunță descinderile la București, am putea fi tentați să credem că monitorizarea României este o chestiune tratată cu toată seriozitatea. Nu este!

„Parlamentarii să fie amendați de ANI!”

Una dintre rundele de discutare a constatărilor formulate de membrii Comisiei MCV cu reprezentanții Parlamentului, în privința căreia m-am documentat amănunțit, mi-a sărit în ochi prin necunoașterea flagrantă a realității din partea oficialilor europeni, chiar necunoșterea legilor și a Constituției României, a Regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.

Astfel, Comisia MCV a formulat, în cadrul acelei runde, cerința ca, în cazul în care Comisiile Juridice ale Parlamentului nu sunt de acord cu ceea ce stabilește Agenția Naționlă de Integritate (ANI), în privința incompatibilității unor candidaturi ale unor parlamentari, aceeași ANI să-i amendeze pe membrii comisiilor, pentru că nu au executat ce le-a spus ANI. Aici avem de a face cu o necunoaștere și o încălcare a Constituției României, care stabilește clar faptul că „deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în timpul mandatului”. La fel este și în țările europene din care provin membrii Comisiei MCV, nu doar la noi.

De la „de ce ai bască?”, la „de ce n-ai bască?”

Alt punct, alt moment ridicol! Membrii Comisiei MCV sunt de părere ca „stabilitatea cadrului juridic în materie de integritate a rămas problematică” și că „au existat tentative în Parlament de a se modifica elemente ale cadrului juridic”. Lăsam la o parte faptul că dreptul parlamentarilor de avea inițiativă legislativă nu poate fi limitat, lăsăm la o parte și că discuțiile despre „tentative” în materie de ligiferare țin de absurd, ca să trecem la punctul următor, în care Comisia MCV este de părere fix pe dos. În cuprinsul acestui punct, se reproșează Parlamentului că nu a „contribuit la îmbunătățirea coerenței și clarității normelor în materie de integritate, sistând lucrările la un proiect”. Această critică, cu privire la „sistarea legiferării în domeniu” este contrară observațiilor anterioare, unde se critică „tentativa” de legiferare.

Sa trecem mai departe! Cei de la MCV reproșează Parlamentului faptul că într-un caz de incompatibiltate „soluția n-a fost găsită decât după ce senatorul în cauză și-a dat demisia”. Nu trebuie să fii jurist, nu trebuie să cunoști Regulamentele Camerelor, ca să știi că atunci cănd cineva își dă demisia, nu mai urmează nimic, deci nu se mai caută, spre a fi găsită, nicio soluție.

Confuzie majoră!

Din nou, mai departe! Comisia MCV își ara-tă nemuțumirea că „încercările DNA de a convinge Parlamentul să ridice imunitatea unor parlamentari pentru a permite inițierea unor anchete și aplicarea măsurilor de detenție preventivă nu au dat niciun rezultat”. Confuzie majoră între protecția miniștrilor, conferită de art. 109 din Constituție, și imunitatea(inviolabilitatea) parlamentarilor, conferită de art. 72 din Constituție: „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. Pentru ca să nu existe doar confuzie la acest punct, aceiași observatori menționează în continuare, ca niște veritabili editorialiști de la Hotnews: „Răspunsul Parlamentului la solicitările DNA pare arbitrar și lipsit de criterii obiective”. La așa ceva, ce să mai zici altceva decât „Atunci, bine!”?

„Semnale pozitive”, dar doar în minte

Dar cei de la MCV reușesc să fie pe dinafară chiar și atunci când se bucură: „Respingerea Legii amnistiei de către Parlament, în noiembrie 2014, a transmis un semnal pozitiv în ceea ce privește opoziția față de o lege care ar conduce la exonerarea unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție”. „Semnalul pozitiv” a sunat doar în capul celor de la MCV, pentru că acea lege a amnistiei nu a avut ca obiect infracțiuni de corupție.

Nițel mai încolo, aceiași inspectori europeni, găsesc că „deciziile adoptate de Parlament de a permite sau nu organelor de urmarire panală să îi trateze pe parlamentari ca pe niște cetățeni obișnuiți par să fie în continuare lipsite de criterii obiective și de un calendar flexibil”. Din nou, avem de a face, parcă, cu un fragment de ordin de zi pe unitate citat din presa „deontoloagă”.

Șoc și groază!

Din nou în ceață cu aparatul care ne ajută sa traversăm teferi strada, cei din Comisia MCV se arată tulburați de cazurile „în care Parlamentul a dat dovadă de reținere în a aplica hotărîrile judecătorești definitive sau deciziile Curții Constituționale, aceasta fiind, de altfel, o problemă întâlnită pe scară mai largă”. „Șoc și groază!”, cum ar titra presa tabloidă, ne vine să exclamăm. Asta însă, doar până ce ne prindem că Parlamentul a aplicat întotdeauna hotărârile judecătorești definitive care îl vizau și că nu există nici măcar un singur caz de nerespectare înregistrat. În cazul deciziilor Curții Constituționale, ele nu „se aplică”, ci au efecte obligatorii cu privire la legi. Prevederile din legi declarate neconstituționale sunt suspendate timp de 45 de zile, după care își încetează efectele juridice.

Farmecul discret al încălcării Constituției

Nu ca să încheiem nepărat dramatic scurta trecere în revistă a absurdităților pretinse de inspectorii MCV, iată și o pretenție care este de-a dreptul „penală”, un îndemn la încălcarea Constiției: Parlamentul să „reexamineze modul în care se poate garanta faptul că hotărârile judecătorești referitoare la suspendarea din funcție a parlamentarilor sunt aplicate în mod automat de către Parlament”. Nu există „suspendarea parlamentarilor”, ci „încetarea de drept a mandatelor acestora”, iar „încetarea de drept a mandatelor acestora” se face automat.

Paraskevi Michou, secretarul general adjunct al Comisiei Europene: „Nu contează, nici ce zicem noi, nici ce zic românii, pentru că MCV-ul va fi ridicat oricum în 2018!”

Anul acesta, când a avut loc ultima întâlnire a membrilor Comisiei MCV cu reprezentanții Parlamentului României, cei din urmă au solicitat primilor ca proiectul de Raport să fie discutat cu creionul în mână de către cei care l-au întocmit, cu partea româna, în vederea eliminării chestiunilor care nu sunt reale. Raspunsul celor de la MCV a fost unui aiuritor: vor discuta, dar doar după publicarea Raportului. De altfel, șefa delegației, grecoaica Paraskevi Michou, secretarul general adjunct al Comisiei Europene, a spus că nici nu contează, nici ce fac ei, Comisia, nici ce zic românii, nici care este realitatea, pentru că MCV-ul va fi ridicat oricum în 2018! Public, aceeași doamnă a declarat cam același lucru, că orice ar fi, tot aia este: „Am venit să văd noul Guvern, Parlament. Suntem în faza de finalizare a raportului MCV. Am venit să transmit mesajul că raportul va fi finalizat, cel mai probabil, luna aceasta. Am venit să spun că trebuie să continuăm progresele făcute. Anul acesta ne uităm la ultimii 10 ani, la lucrurile bune şi rele care s-au întâmplat. Progres există, dar trebuie să vedem ca acesta continuă şi le-am cerut parlamentarilor să lucrăm împreună...”. Să fie bine, ca să nu fie rău, ca să închei în aclelași ton.