Diavolul și Omul Nou

Diavolul și Omul Nou

„Ah, ce interesant!”, exclamă profesorul Woland / Satana, în Maestrul și Margareta, când aude de la Berlioz și Bezdomnîi că Dumnezeu nu există.

„O, e încântător”, face el din nou, când află de la cei doi intelectuali sovietici (unul - redactor șef la o revistă literară, celălalt – poet) că sunt atei. „În țara noastră, ateismul nu mai miră pe nimeni”, îi explică aceștia diavolului. „Marea majoritate a populației noastre, devenind conștientă, de mult nu mai crede în Dumnezeu.”

Profesorul continuă să-i iscodească: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci se pune întrebarea: cine îndrumă viața omului și, în general, toată rânduiala de pe pământ?” „Omul le îndrumă pe toate”, explică poetul. „Și nici diavolul nu există?”, insistă profesorul. „Nici diavolul... Nu există nici un diavol.” „Foarte interesant, zise profesorul, cutremurându-se de râs; cum vine asta? La dumneavoastră, orice cauți nu găsești?”

Nu există bucurie mai mare pentru diavol decât să nu crezi în existența sa. Așa cum un inamic își ascunde prezența și intențiile agresive până în momentul atacului, la fel, diavolul este încântat de imbecilitatea ateilor, care îi neagă existența „la pachet” cu Dumnezeu.

Ne puteți urmări și pe Google News

Relația trilaterală Dumnezeu – Om – Diavol este surprinsă de episodul evanghelic al „Vindecării celor doi demonizați din Gadara”, căruia îi este dedicată duminica aceasta, a cincea după Rusalii.

Spre deosebire de atei, diavolul crede în Dumnezeu și se teme de El. „Ce ai tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici, mai înainte de vreme, ca să ne chinuiești?”, strigă demonii din cei doi gadareni, dovedind că știu și cred în Judecata de Apoi. Știu și că timpul prezent și această lume chinuită de iluzii și ispite sunt momentul și locul lor. În acest răstimp, încearcă să câștige cât mai mult teren, cât mai multe suflete.

Iluzia materialist – științifică a Omului Nou, orgoliul marxist al Omului – Stăpân al lumii sunt mediul perfect de dezvoltare pentru demonism, așa cum o bacterie se lăfăie la căldură și umezeală.