Politica
Dezvăluirile Mioarei Roman: Verii din Franța au crezut că Petre n-are ce îmbrăca și i-au adus un pardesiu
EVZ vă prezintă un nou fragment din cartea „Mioara Roman. Însemnări despre revoluția mea. Prețul Libertății”, în care soția primului premier după Revoluție povestește momente din viața familiei, și întâmplări neștiute, petrecute în spatele ușilor închise
Cum a ajuns soțul ei prim-ministru? Cum i-a dat vestea? Mioara Roman povestește și acest episod în cartea sa. A aflat pe 26 decembrie 1990, seara. A sunat- o el și a anunțat-o. „Pentru mine era o lovitură fatală. Știu că m-am dus la bucătărie, mi-am pus apă într-un pahar și m-am așezat pe un scaun”, scrie Mioara Roman.
Ea continuă să povestească cum au primit și alții vestea. „Sora mea, Rodica Georgescu, a povestit cum au sculat- o noaptea, în China,că au văzut știrea că un Petre Roman a ajuns prim-ministrul României. «Ia te uite - a zis, ce coincidență! Și pe cumnatu-meu îl cheamă Petre Roman». Și s-a culcat la loc. «Cine? Petre Roman? Prim-ministru?! Ăsta de unde a apărut ?!» Asta era și atitudinea unor șefi ai armatei, care așteptau tot timpul ordine de la Victor Stănculescu, că dacă nu mai era șeful mare... Toți cei implicați în supraviețuirea nenaturală a vechiului regim funcționau mai departe pe principiul vaselor comunicante. Mai mult decât atât, istoria a demonstrat, ulterior, că și partidele istorice și ce s-a mai creat atunci, ONG-uri și altele, au fost, de la început, infiltrate cu oamenii vechiului sistem. Am convingerea că și acum se consideră că, dacă ai undeva o legătură în sistem, e foarte bine”, susține Mioara Roman.
Ne puteți urmări și pe Google News
N-a fost membru FSN înainte de alegeri
Ea mai scrie că soțul ei a fost numit premier cu protestele unor membri, printre care Mircea Dinescu. Petre Roman nu a fost membru FSN, mai scrie Mioara Roman în cartea sa. Ion Iliescu era președinte la CFSN: „Iliescu ajungea deseori în situații limită, pentru că el dădea dreptate la toată lumea. Intra într-un fel de criză (...) Și, când nu știa cum să iasă dintr- o situație, Iliescu nu neapărat că-l băga pe Petre în față (poate că pe ideea asta a și ajuns Petre prim-ministru), dar oscila până când vedea care va fi cursul evenimentelor.
Petre Roman n-a fost în FSN înainte de alegeri. N-a devenit lider FSN decât în iulie 1990, după alegerile din 20 mai, și a fost confirmat în funcție în martie 1991. „Când a venit Brucan acasă la noi să-i spună că vor să facă din FSN partid, s-a enervat îngrozitor și i-a zis: «Eu nu știu de unde să dau de mâncare la oameni și vouă vă trebuie partid?! »”, își amintește Mioara Roman. Ea nu a uitat nici cum a fost formată echipa din acel Guvern. „Când a fost propus Mihail Șora la Cultură, Petre a spus că nu știa cine este Mihail Șora. Mă rog, Petre știa de acești oameni, de Pleșu și așa mai departe. Dar dacă- l întrebai atunci, ar fi putut să-ți spună chiar că Șora e «un vechi tovarăș». Pentru că Șora a fost comunist în Franța. Nu știați? A fost, și pe urmă s-a retras”, mai scrie Mioara Roman.
Oftatul de care toată presa făcea „bășcălie”
În aceeași carte, Mioara Roman povestește despre vizita făcută de Petre Roman la Paris în februarie 1990. „Și mama zice: < Dragă, ce pot să-ți spun este că are l’esprit de l’excellence. Te naști cu asta și poți să iei și un țăran din vârful muntelui, și îl are sau nu îl are. Este foarte greu să apari (el mai avea un pulovăraș în pătrățele, din acesta, stil englezesc) într-un hotel de rangul ăsta, cu un puloveraș de 20 de dolari pe tine și să ai un aer natural și relaxat >. (...) Petre apărea acolo, la un moment dat, și în blazer, că n-avea nu știu ce costum, avea un blazer bun. Pe urmă, verii lui, când au venit în România, i-au adus un pardesiu, o redingotă de la Smalto, căci, totuși, în februarie el a apărut doar în haină și ei și-au imaginat că nu are cu ce să se îmbrace”, a mai scris Mioara Roman. Tot ea povestește că „toată presa făcea bășcălie de oftatul lui Petre”. „Și, într-o zi, îmi scrie o doamnă doctoriță de la Cluj și ne atrage atenția că acest suspin, care era luat în bătaie de joc de ziariști, este un semn de oboseală fizică și psihică”.
Recomandările noastre
