Editura Evenimentul si Capital

Democrația dăunează grav Globalismului. De ce Sistemul este îngrozit de Vot

Adrian Pătruşcă
Autor: | | 27 Comentarii | 2862 Vizualizari

„UE nu a vrut niciodată să fie o democrație.” Acesta era titlul șocant al unui editorial semnat în martie 2016 de celebrul Frederick Forsyth

Peste doar trei luni, reacțiile post-Brexit aveau să-l confirme în chip strălucit. Presa din lumea întreagă a revărsat un hârdău de zoaie în capul britanicilor, făcuți „stupizi”, „ignoranți” sau „needucați”, doar pentru că au votat așa cum au crezut de cuviință.

Un al doilea val de zoaie s-a revărsat în capul politicienilor britanici – mai ales al premierului Cameron – pentru că i-a putut trece măcar prin cap ideea organizării unui referendum. Fostul economist șef al FMI, Kenneth Rogoff, semna un articol cu titlu apocaliptic: „Prăbușirea democrației britanice”, în care deplângea ideea că un popor „este lăsat” să se pronunțe cu o majoritate de „numai” 50%.

A urmat etapa „teoretică”, de demolare pur și simplu a Principiilor Democrației: „De ce referendumurile nu sunt atât de democratice precum par”, titra New York Times, în vreme ce The Independent nu se ferea să admonesteze: „Încetați să vă plângeți de provocarea legală a Brexitului – aceasta este preaiubita voastră democrație în acțiune”.

În fine, politicienii au lăsat și ei deoparte orice diplomație: șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a avertizat tranșant pentru viitor: „Organizarea unor referendumuri privind apartenența la UE nu este înțeleaptă”.

Nu doar referendumurile, ci orice fel de alegeri provoacă alergia Sistemului. Apropierea confruntării cu poporul le produce liderilor politici schimbări dramatice de comportament și de discurs.

La numai două zile după turul I al alegerilor din Franța, „pro-europeanul” Emmanuel Macron invoca spectrul ieșirii din UE. Uluitor, însă, nu din cauza euroscepticei sale rivale, ci a „proastei funcționări” a Uniunii, care „nu mai este acceptabilă”.

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, să reamintim că Macron este creația Sistemului, scos din joben printr-un hocus-pocus diabolic de François Hollande, care și-a sacrificat propriul Partid Socialist. Iar Hollande este, alături de Merkel și Juncker, unul dintre cele trei picioare pe care se sprijină oficial astăzi Uniunea Europeană. Și care are de gând să-și păstreze această poziție de proptea a UE și după alegerea pupilului său.

Al doilea picior, Angela Merkel, tremură și ea de apropierea alegerilor. Teama confruntării cu propriul electorat, pe care l-a blagoslovit timp de trei mandate, o împinge la gesturi care, cu foarte puțin timp în urmă, păreau de neconceput. Joi, 27 aprilie, Berlinul a interzis vălul islamic, după ce, acum doi ani, Merkel invita milioane de refugiați în Germania, promițând să-i primească pe toți. Evident, pentru a ajunge acolo, ei trebuiau să intre în Europa, așa că binecuvântarea a fost una la nivel continental.

„Islamul aparține Germaniei”, striga Merkel în 2015. Astăzi, cu gândul la votul din 24 septembrie, ea interzice vălul islamic și se mândrește cu programul său „nemțesc” de expulzare a imigranților.

Pagina 1 din 2


Tag-uri: Brexit, FMI, Rogoff, UE, Forsyth

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate