Defrişarea pădurii amazoniene pentru a cultiva soia sau pentru creşterea animalelor nu aduce niciun avantaj economic durabil pentru locuitorii din zonă şi, în plus, ameninţă planeta, arată un studiu publicat la sfârşitul săptămânii, realizat de o echipă internaţioanlă de cercetători.
Regiunea Amazonului este cea mai puţin dezvoltată economic din Brazilia, dar are o imensă importanţă pentru mediu şi pentru clima terestră deoarece ea conţine 40% din pădurile tropicale din lume.
Cercetătorii au analizat 286 de oraşe amazoniene, cu diferite grade de defrişare. Ei au examinat modificările în privinţa longevităţii, a ratei de alfabetizare şi a venitului pe cap de locuitor. Ei au observat o îmbunătăţire rapidă a calităţii vieţii la începutul defrişării.
Aceste câştiguri economice se explică prin faptul că populaţiile au obţinut resurse materiale precum cherestea, minereuri, suprafeţe transformate în păşuni pentru animale şi în culturi de soia, a explicat Ana Rodriguez, de la Centrul de ecologie funcţională şi evolutivă din Montpellier, Franţa, autorul principal al studiului apărut în revista Science.
Ne puteți urmări și pe Google News
Veniturile mai ridicate generate de aceste activităţi, combinate cu drumurile nou-construite au crescut nivelul de acces la educaţie şi la asistenţă medicală şi au condus la o ameliorare generală a condiţiilor de viaţă.
Nivelul de trai scade din nou după epuizarea resurselor
Dar cercetarea a arătat că aceste câştiguri în privinţa standardului de viaţă nu sunt durabile şi că nivelul de dezvoltare cade din nou sub media naţională braziliană odată ce s-a terminat exploatarea resurselor naturale rezultate în urma defrişărilor.
„Am constatat că defrişarea produce iniţial o ameliorare a veniturilor, a speranţei de viaţă şi a alfabetizării, dar aceste câştiguri nu sunt de durată”, subliniază Rob Ewers, de la Colegiul Imperial din Londra, Marea Britanie, unul dintre autorii studiului, citat de AFP.
Declinul dezvoltării economice care se produce în zonele defrişate după ce resursele au fost epuizate este adesea urmat de abandonarea acelor pământuri. De la începutul anilor ’90, o treime din suprafeţele despădurite pentru a fi transformate în păşuni a fost abandonată.
„Modul de dezvoltare actual al regiunii nu este de dorit din punt de vedere uman şi este potenţial dezastruos pentru celelate specii şi pentru climă”, spune Andrew Balmford, profesor la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, un alt autor al cercetării. El a menţionat că inversarea acestei tendinţe va fi dificil de realizat.
Totuşi, discuţiile care se desfăşoară pentru a pregăti conferinţa ONU despre climă de la Copenhaga din decembrie ar putea conduce la o soluţie. Ideea este ca ţările industrializate să le plătească pe cele mai sărace, precum Brazilia, pentru ca ele să-şi menţină dioxidul de carbon stocat în pădurile lor tropicale.
Defrişarea acestora este responsabilă de aproximativ 20% din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră, potrivit oamenilor de ştiinţă. Din 2000, 155.000 de kilometri pătraţi de pădure tropicală au fost despăduriţi.
Recomandările noastre
