De ce o susține Americanu’ pe Kovesi

De ce o susține Americanu’ pe Kovesi

De ceva vreme tot asistăm la dezvăluiri legate de fapte, întâmplări, supoziții sau doar acuzații legate de persoana Laurei Codruța Kovesi. De o gravitate extremă, acestea s-ar fi soldat în cazul unui funcționar obișnuit cu stoparea oricărei cariere profesionale. Numai că în cazul Laurei Codruța Kovesi nu s-a întâmplat acest lucru.

La una din ele, cea legată de prezența acesteia în noaptea alegerilor prezidențiale în casa lui Gabriel Oprea, am asistat personal și nu mai are rost să o reiau. La altele, cum ar fi chermezele din vilele conspirative ale SRI alături de George Maior, Florian Coldea, judecători și politicieni, sau negocierea dintre Ponta și Băsescu, sau chefurile cu Sebastian Ghiță prin cramele ticsite cu vin, fum și lăutari, nu am fost, dar am scris despre ele. Cu plagiatul tezei de doctorat ne-am lămurit rapid, era evident, iar explicațiile au fost doar alte tentative de acoperire a mizeriei. Despre modul în care Kovesi a intervenit personal în anchete doar citisem sau scrisesem, dar dezvăluirile procurorilor DNA Mihaela Iorga și Doru Țuluș au conturat perfect, cu mărturii asumate, din interiorul instituției, tipul de „management” al șefei DNA. Înregistrările prezentate la TV erau confirmate de oameni în carne și oase. Mă opresc aici cu exemplele, deși ele pot continua preț de mai multe editoriale, sau noi episoade din Operațiunea „Noi Suntem Statul”, dar nu cred că mai este cazul.

Întrebarea pe care o s-o auziți la fiecare întâlnire politică, de afaceri, nuntă sau parastas este: - De ce o susține Americanu’ pe Kovesi, domnule?

Vechea obsesie a românului legată de cei mai doriți aliați din imaginarul popular îmi aduce aminte de fiecare dată de discuția din „Balanța” lui Ion Băieșu. Vă redau citatul pentru savoarea lui: „cel mai prost om de pe lume e americanul. El crede că tot ce zboară se mănâncă: or, avioanele nu se mănâncă, muştele nu se mănâncă, ciorile nu se mănâncă, papagalii nu se mănâncă. Dar, mai ales, oamenii nu se mănâncă. Şi ţineţi seama că oamenii zboară şi ei.”

Ne puteți urmări și pe Google News

Am văzut reacția ziaristului Bogdan Chireac și politicianului Liviu Pleșoianu la ultima declarație a ambasadei SUA legată de schimbările preconizate la legislația anti-corupție. Și ele nu sunt deloc amabile la adresa lui Hans Klemm, mergând până la cererea ca acesta să fie expulzat. O radicalizare a discursului public care-mi aduce aminte de cel din Polonia și Ungaria, decât de „ospitalitatea” românească.

Ce se întâmplă, bănuiesc că vă întrebați. O să încerc să deslușesc pentru dumneavoastră harta intereselor. Rolul americanilor în lupta anticorupție din România a fost și este unul extrem de important. Unele lucruri s-au spus pe față, altele doar au fost șoptite pe la colțuri, dar când vine vorba de poziții în sprijinul DNA asumate public, Ambasada SUA se află pe locul întâi.

Ca să vedeți însă până unde a zburat imaginația românilor vă reamintesc că s-a spus despre Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi că ar fi primit cetățenie americană la București printr-o ceremonie secretă. Un zvon, dintr-un lung șir, menit să credibilizeze ideea conspirației universale. Adevărat sau nu, și-a produs efectele. Regele și Regina adevărați ai României au fost pentru mulți ani: Coldea și Kovesi.

Cert este că au existat consultanți FBI la DNA, așa cum afirmau chiar ziariști apropiați Binomului, că s-a oferit sprijin logistic, activitatea a fost susținută constant, iar acum Direcția Națională Anticorupție din România este prezentată țărilor din jur (Ungaria, Polonia, Moldova, Bulgaria) ca fiind un model de succes. Se încearcă implementarea în celelalte țări, care însă dau semne de rezistență.

Aici este cheie situației conflictuale din România! În momentul în care Laura Codruța Kovesi a lansat strigătul de luptă: Noi suntem DNA! a construit imaginea instituției care depinde de un singur om. Pe cale de consecință, ziariștii-grefieri și cei din ONG apropiați Binomului susțin că schimbarea Laurei Codruța Kovesi ar însemna eșecul luptei anti-corupție.

Am auzit de nenumărate ori că este mai important scopul decât mijloacele. Se afirmă răspicat că România nu este în situația în care să-și permită o strategie în care greșelile lui Kovesi să fie decontate de DNA. Pentru că în spatele sloganului „Noi suntem DNA” se citește clar: „Eu sunt DNA”. Și așa și este! O mare parte din cei care o susțin public, ambasadori, politicieni, ziariști, o fac știind că nu este bine să o enervezi.

Am spus și în editorialele precedente că România secolului 21 seamănă cu România descrisă de Titu Maiorescu, dar acum cred că trebuie să-i dăm cuvenita atenție și lui Ion Băieșu.

Ce se va întâmpla? Personal, cred că Laura Codruța Kovesi își va termina mandatul ca șefă a DNA după care va pleca să predea la o universitate din Washington sau Bruxelles.

Sau poate sunt și eu ca și americanu’ din Balanța, cred că tot ce zboară se mânâncă…