Dan Tapalagă și trompetele sale cântă „Aria Calomniei” când atacă Evenimentul zilei

Dan Tapalagă și trompetele sale cântă „Aria Calomniei” când atacă Evenimentul zilei

Readucerea în atenția publicului a subiectului privind Arhiva SIPA i-a făcut pe unii jurnaliști și formatori de opinie să turbeze de-a dreptul. Scriu pe Facebook, apar la televizor și își conving publicul că Evenimentul zilei și Dan Andronic pun frână luptei împotriva corupției, că atacă DNA și pe Laura Codruța Kovesi.

 Uită acești jurnaliști că, în perioada 2012-2014, ziarul acesta, cu același patron și cu mine la butoanele redacției, a arătat constant românilor munca procurorilor și a judecătorilor împotriva celor care se mânjeau din averea statului sau își traficau influența politică.

Editorialul semnat de Dan Tapalagă, vineri – „Să cânte trompetele” – m-a determinat să scriu acest comentariu, motivul fiind minciunile înșirate ca niște mărgele de un ziarist talentat, dar care habar n-are de ceea ce făcea presa națională până în anul 2000 sau este direct interesat să distorsioneze adevărul despre Arhiva SIPA și grupul de politicieni și magistrați cărora le apără, să zicem, reputația.

Atacul de acum la adresa Evenimentului zilei și a ziariștilor săi ar fi exagerat să spun că este fără precedent, fiindcă am mai trăit asemenea perioade în anii 1992, 1993 și chiar 1994, când ziarul lansat de Ion Cristoiu devenise inamicul public numărul 1 în rândul breaslei. Succesul cotidianului cu bulină roșie pe frontispiciu i-a făcut pe șefii altor gazete să-și instruiască jurnaliștii să-i decredibilizeze pe cei care scriau în EVZ, iar ziarul care revoluționase mass-media să fie prezentat în editoriale ca cel mai mare rău care i se putea întâmpla presei. Cu cât Evenimentul zilei devenea mai puternic și publicul îl cumpăra mai mult și mai mult, cu atât turbarea confraților devenea și mai mare. Nu exista conferință de presă în care EVZ să nu fie ținta unor atacuri mizere, iar reprezentanții autorităților să nu fie acuzați că țin prea mult cont de ce apare în acest ziar și reacționează imediat.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ziariștii Liviu Avram și Sabin Orcan, care consideră acum că „reîncălzirea ciorbei numită SIPA” nu merită efortul jurnalistic și că precis demersul lui Dan Andronic are legătură cu dosarele lui penale, erau în anii 1990- 2000 jurnaliști în provincie, foarte puțin la curent cu marile teme ale presei din acea vreme. La fel ca și Dan Tapalagă. Asta ar fi un fel de scuză colegială pe care le-o găsesc eu, atunci când le citesc opiniile distorsionate. Ei n-au cum să știe că, după 1991, jurnaliștii care eram atunci acreditați pe Justiție nu încetam să scriem și să punem presiune pe ministru și politicieni ca să lămurească ce este cu arhiva nou-înființatului serviciu SIPA. Motivul era simplu: acolo erau dosare ale magistraților, avocaților, oamenilor din învățământ, din cultură, provenind din Direcția I-a a Securității! Dosarele astea nu fuseseră tranferate la Armată sau la Interne, așa cum se făcuseră cu celelalte,iar ministrul liberal Mircea Ionescu Quintus a decis să înființeze SIPA. Știam toți jurnaliștii din acea perioadă că acolo e o bombă cu ceas și n-am slăbit niciun ministru care s-a perindat pe la Justiție să nu-l luăm la întrebări. După anul 2000, când a venit în minister Rodica Stănoiu, dovedită ca „informatoarea Sanda”, explozia în presă a fost și mai mare. Sunt încă mulți jurnaliști din anii 1991-2000 care-și amintesc de vremurile pe care le descriu aici. Îmi amintesc o parte din cei cu care participam la conferințele de presă de la Ministrul Justiției: Toto- Lucia Ifrim de la Mediafax, George Roncea, Rodica Culcer, Ruxandra Săraru de la Radio România, Rodica Chelaru de la Cronica română, Adina Anghelescu. Pentru majoritatea din ei, cu siguranță, subiectul SIPA nu cred că reprezintă ceva ce n-ar vrea să știe, mai ales că Dan Andronic și-a motivat și readucerea subiectului în atenție: Raportul secretizat, întocmit după controalele ordonate de miniștrii Chiuariu și Predoiu.

Ce regulă jurnalistică spune că nu trebuie să căutăm în măruntaiele unui subiect vechi, care nu-i pe deplin lămurit? Până și în anchetele/dosarele penale se prevede de către lege să se reia cercetarea dacă apar elemente noi! Atunci cum de Dan Tapalagă, fost angajat al Ministrului Justiției în perioada Monicăi Macovei, poate să arunce anatema peste Evenimentul zilei scriind că face parte din „cel mai mare front anti-justiție ridicat în România” când, până la apariția cazului Rarinca și al primelor dosare cu grave vicii sau abuzuri ale procurorilor, EVZ deschisese „cel mai mare front pro-justiție”? Să ascundem adevărul, doar fiindcă unor jurnaliști li s-a inoculat ideea că, dacă l-am spune, am „falsifica agenda publică” și am „submina metodic încrederea în stat și instituțiile lui esențiale”, așa cum spune Tăpălagă în editorial? Ziariștii de la EVZ se simt jigniți, iar eu iau atitudine în numele celor care au habar de ce s-a întâmplat și se întâmplă în măruntaiele justiției.

Dragă Dan Tapalagă și „trupa ta de trompete”! Când Dan Andronic și Mirel Curea au început să publice în EVZ, în 1994, rețeaua informatorilor Securității, a sărit tot un grup de jurnaliști să spună că-s prostii, că registrul cu numele celor care ascultau comenzile Securității este fals etc, etc. Serialul „Bani pentru partid”, aceeași marcă, s-a „bucurat” de aceleași aprecieri răutăcioase ale colegilor de breaslă. Finalitatea ambelor seriale s-a lăsat cu confirmări ale instituțiilor și a zguduit la vremea lor societatea. Te mai întreb: dacă în 1998, când 3 redacții au primit faxul care dezvăluia Operațiunea Țigareta II de pe aeroportul Otopeni, noi nu am fi publicat informațiile, am mai fi aflat că, sub umbrela uneia dintre cele mai importante instituții din curtea Administrației Prezidențiale, colonelul Truțulescu coordona traficul cu țigări și arme?

Ați ajuns să scrieți mai mult despre noi, jurnaliștii care vedem altfel deontologia profesională, decât despre hibele sistemului. Nu, nici eu, nici colegii mei nu atentăm la independența și integritatea procurorilor și judecătorilor și vom continua să suținem lupta împotriva corupției când lucurile sunt făcute corect și legal. Vom fi, însă, mult mai atenți la ceea ce înseamnă drepturile omului în accepțiunea APADOR-CH, o entitate care a fost deschizător de drumuri în România, dar pe care am uitat-o cu toții din cauza altor ONG-uri.

Ne spui că suntem „trompetele borfașilor”, că ne aflăm „la ordinul unor forțe obscure”, că nu informăm onest și că România se prăbușește din cauza noastră, a jurnaliștilor care nu suntem de acord să tăcem orice ar fi doar ca să nu deranjăm DNA și…Justiția. Dacă te înșeli și până la urmă sare din vreun dulap, din vreo arhivă Adevărul?