În urmă cu 90 de veri, Regina Maria punea piatra de temelie a Palatului de la Balcic

„Casele mele de vis”. Aşa îşi alinta regina Maria palatele, castelele în care locuia. Unele fuseseră ridicate din dorinţa şi visul său, pe altele le înfrumuseţase, le reinventase, punându- şi, pentru totdeauna, amprenta pe ele. Palatul de la Balcic este creația sa în totalitate. A fost visul său de libertate la malul mării. A fost locuința sa preferată și locul de care o leagă amintirile românilor.

Coasta de Argint

Balcic este astăzi în Bulgaria, dar renumele Reginei Maria a României, nepoata marii regine a Imperiului Britanic, Victoria, şi visul ei nu pot fi oprite de graniţe. Iată povestea palatului de pe Coasta de Argint, a cărui construcţie a început cu 90 de veri în urmă.

Regina se îndrăgostise iremediabil de Balcic. „Palatul Regal de la Balcic a fost reședința cea mai iubită de Regina Maria și, spre deosebire de Bran, în întregime creația acesteia, toate clădirile complexului au fost construite după planurile și dorințele ei”, ne spune dr. Ştefania Dinu, muzeograf la Muzeul Naţional Cotroceni.

Cum a ajuns regina să-şi ridice un palat aici? Răspunsul îl găsim într-un eseu scris chiar de Maria, în 1930, despre „casele de vis“, sintagmă ce revenea ori de câte ori se referea la reşedinţele sale.

„Balcic! Coasta de argint. Într-adevăr e bine supranumită. Faleze de culoarea argintului, peisaj de vis, iar în depărtare marea misterioasă, albastră ca peruzeaua, în veci neodihnită. Fusesem la Balcic odată, înainte de război, în grabă și păstrasem o amintire imprecisă. Îl descoperii din nou în octombrie 1924, în tovărășia fiului meu, Nicolae. După multe peripeții, în toamna aceea uscată, sosirăm și la Balcic. Acest colț era fermecător! Şi avusei senzaţia stranie de a-l fi căutat toată viaţa şi de a-l fi găsit în sfârşit. Un loc de vis, păzit de un bătrân copac. Mă aşezai la umbra lui şi mă uitai şi eu în apă, cum probabil privea şi el mai bine de un secol. Farmecul acelei frumuseţi pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea. Apoi întorcându-mă către Nicolae spusei: Oh! Nicky locul ăsta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva care mi-a aparţinut întotdeauna. Şi într- adevăr acest loc de vis deveni al meu“.

Renaștere

În anul 1924, când a făcut prima vizită în zonă, regina fusese impresionată de morile turceşti de la Balcic. Aşa că atunci când a devenit şi Regina Balcicului „alături de principalele clădiri, Regina Maria a dorit și amenajarea celor cinci mori turcești în bucătărie, uzina electrică, magazie, locuința personalului și garaj”.

Dar a dispus şi construirea altor pavilioane, precum: cel al administraţiei, pavilionul de odihnă, cel al principesei Ileana şi al principelui Nicolae, pavilioanele „Izbânda“, „Ciuperca“, „Lingerie“, „Cara Dalga“ sau studioul principesei Ileana. Ca locuri de rugăciune, Regina Maria şi-a construit un templu „Maria Ruh“ şi o bisericuţă „Stella Maris“, numită de ea „cea mai mică bise- rică din țară, smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, am clădit, pentru că Stella Maris îmi stă înainte, un simbol al vieţii mele; un altar ridicat unei mărturisiri de credinţă care nu-i a mea, într-o ţară unde am fost odată străină şi pe care mi-am însuşit-o prin bucuria, suferinţa, lucrul care m-au legat de ea cu fiecare an ceva mai mult“.

„La palatul de la Balcic, Regina Maria a petrecut clipe minunate împreună cu fiica sa, principesa Ileana, despre care spunea: Ileana a moştenit iubirea aceasta a mea de Mare. Ileana era a Balcicului şi Balcicul era al Ilenei. Nu pot să-mi închipui Tenha Juvah fără Ileana şi cu ea dimpreună miam dezvoltat tot mai mult şi mai mult visul“, ne completează tabloul dr. Ştefania Dinu.

Celelalte case de vis ale reginei au fost Palatul Cotroceni, Castelul Bran, Palatul Regal de la Mamaia, domeniul de la Copăceni.

Vila din inima complexului

Clădirea principală a domeniului era, de fapt, o vilă, numită de către Regina Maria „Tenha Juvah” (Cuibul singuratic) și locuită în principal de ea și de suita sa. Tenha Juvah era compusă din parter și două etaje, cu paisprezece camere (cinci la parter, trei la etajul I și șase la etajul al II-lea), două terase (una la etajul I și alta la etajul al II-lea) și un balcon. Vila avea un minaret turcesc - așa cum îl descria și Emanoil Bucuța - dând astfel palatului un aer oriental. Construcția vilei - proiectată de arhitectul Emil Guneș - a durat patru ani, din 1925, până în 1929, lucrările fiind executate de firmele italiene „Agostino Fabro“ (decorații interioare) și „Giovanni Tomasini“ (zidărie, mozaic și asfaltare), sub supravegherea reginei și a secretarului său particular, Gaetan Denize. A doua clădire a complexului Balcic era vila „Mavi Dalga” (Casa pentru oaspeți), compusă din șaisprezece camere, printre care apartamentul principelui Nicolae, apartamentul lui Gaetan Denize și cel al doamnelor de onoare.

Ce a mai rămas din Palat

Astăzi, bijuteria arhitecturală este mândria turismului bulgar

Istoricul Lucian Boia a scris o minunată carte despre palatul de la malul mării: „Balcic-Micul paradis al României Mari”, volum apărut la editura Humanitas, în 2014.

Am ales să vă prezentăm câteva fragmente din viziunea sa despre Balcicul de astăzi. „Ce a mai rămas astăzi din Balcicul, cândva românesc? În primul rând, castelul și întreg domeniul Reginei Maria, care până la urmă au scăpat de distrugere (a dispărut doar Pavilionul de ceai). Introduse în circuitul turistic, sunt bine întreținute și reprezintă principala atracție a locului. (...) Regina Maria se bucură de toate onorurile... de onoruri «turistice» îndeosebi. A redevenit patroana locurilor. Cel mai modern dintre hoteluri îi poartă numele. Peste tot se vând gadgeturi de tot felul cu chipul ei. Se petrece și un fel de «recuperare» românească. După ce fusese complet pierdut, printr-o mișcare de balans a istoriei, Balcicul parcă vrea să se reîntoarcă «puțin». Se aude din nou vorbindu- se românește, fenomen explicabil, fiindcă cei mai mulţi dintre vizitatori sunt români. E în curs o recucerire «pașnică» a litoralului bulgăresc. Pe când Balcicul era românesc, mulți bulgari nu vorbeau românește. Nu-i nimic, învaţă acum. Cel puţin cei care lucrează în hoteluri, restaurante şi magazine cu «suvenire».”(fragment din capitolul „Reîntoarcerea reginei: gadgeturi şi legende urbane”, paginile 183-184).

FOTO: Regina Maria, privind marea de la fereastra cuibului singuratic FOTO: ARHIVA MUZEUL NAȚIONAL COTROCENI

Expoziții

Din când în când, Balcicul devine cu totul al Reginei Maria. Muzeul Naţional Cotroceni organizează expoziţii, în care se povesteşte despre viaţa inegalabilei regine a României Mari: Maria. Aşa a fost expoziţia de fotografie, carte poştală şi carte „Regina Maria – istorie si destin”, organizată în perioada 11 iulie -29 iulie, 2013. A fost prilejuită de împlinirea a 75 de ani de la moartea Reginei Maria a României (18 iulie 1938 – 18 iulie 2013).

FOTO: Salonul Reginei FOTO: ARHIVA MUZEUL NAȚIONAL COTROCENI

Povestea reginei a mai ajuns în Bulgaria de 1 Decembrie 2013.

„Te binecuvântez, iubită Românie!”

Regina Maria, cea care a sosit dintr-un mare imperiu să conducă o țară mică, plină de vijelii, scria, la Bran, în 1932, cu 6 ani înainte să moară, într-o scrisoare adresată poporului său: „Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate... Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă am împărtășit-o atâția ani, al cărei vis strămoșesc l-am visat și eu și mi-a fost îngăduit să-l văd împlinit.(...) Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis un adevăr(...).”