Până nu demult, cariera politică a lui Călin Popescu-Tăriceanu a fost legată cu un soi de cordon ombilical de cea a lui Dinu Patriciu. Și nu de azi de ieri. Filmele de arhivă stau mărturie a faptului că în zilele pline de confuzie din decembrie 1989, cei doi amici, deveniți ulterior chipuri emblematice ale liberalismului românesc, se aflau în sediul Comitetului Central, la mesele pe care Ilie Verdeț și alți revoluționari mai mult sau mai puțini celebri se străduiau să configureze guverne din cuțite și pahare. Împreună au intrat în PNL, împreună au ieșit din PNL, împreună au format PNL-AT (Partidul Național Liberal-Aripa Tânără).
Un singur intermezzo în această frumoasă prietenie, anul 1992, când, Tăriceanu a fost exclus din PNL-AT și a format Noul Partid Liberal (NPL),împreună cu Radu Boroianu și alți nemulțumiți de victoria lui Horia Rusu la Congresul de la Poiana Brașov. Se reîntâlnesc, veniți pe uși diferite, în PNL, prietenia lor devine mai trainică decât a fost vreodată și umăr la umăr pun bazele a ceea ce s-a numit „aripa Patriciu din PNL”. Liniile politice ale acesteia au fost clare de la bun început și, făcând acum o privire retrospectivă, de o coerență fără cusur: apropierea de PSD (partid sponsorizat de Dinu Patriciu în campania electorală din anul 2000 cu o sumă sensibil mai mare decât cea alocată propriului său partid, PNL); înlăturarea de la conducerea partidului a președintelui Valeriu Stoica, ales la congresul din anul 2001, căruia i se reproșa apropierea de Partidul Democrat, condus pe atunci de Traian Băsescu, care ar fi dus la pierderea identității liberale. Cum după plecarea lui Valeriu Stoica din fruntea PNL, urmașul acestuia, Theodor Stolojan a urmat linia politică a predecesorului său (apropierea de PD), s-a format Alianța DA, care a câștigat alegerile din anul 2004, iar Traian Băsescu a devenit Președintele României. Numit premier, Călin Popescu-Tăriceanu a continuat proiectul „aripii Patriciu”, a devenit principalul dușman al președintelui, a alungat PD de la guvernare și a condus guvernul până în ultima zi de mandat, cu sprijinul tacit al PSD, chiar dacă ponderea partidului său în parlament era de doar 15%. După excluderea din partid a foștilor președinți ai PNL, Valeriu Stoica și Theodor Stolojan, victoria „aripii Patriciu” a devenit totală, iar formarea USL un deznodământ așteptat. În urma „defecțiunii” lui Crin Antonescu, care a reorientat PNL spre proiectul lui Valeriu Stoica din anii de început ai noului mileniu, Tăriceanu a rămas fidel politicii sale din ultimii 15 ani, dovedindu-se același soldat fidel al PSD, chiar dacă între timp Dinu Patriciu, cel care a dat numele aripii pro-PSD din Partidul Național Liberal, a trecut în lumea drepților.
Ce rol joacă în aceste alegeri Călin Popescu-Tăriceanu? Este limpede că este principala carte de dreapta a PSD. Menirea lui este să rupă cât mai multe voturi din contul celorlalți candidați ai dreptei. Dacă printr-un miracol ar ajunge în turul doi de scrutin, bătălia ar fi câștigată de sistemul lui Victor Ponta, inclusiv în situația în care, printr-un miracol, Călin Popescu-Tăriceanu și nu Victor Ponta ar ajunge Președintele României.
Ce șanse are Călin Popescu-Tăriceanu să ajungă Președintele României? La prima vedere, niciuna. Pentru orice om de dreapta din țara asta este clar că actualul președinte al senatului este un întreținut al stângii (s-a văzut încă din vremea în care era premier), dacă nu cumva un stângist get-beget, un fel de lup îmbrăcat în blană de oaie. Este limpede că dinspre dreapta nu poate veni un vot masiv pentru Tăriceanu. Fanaticii USL preferă soluția hard (Victor Ponta), iar ceilalți nu au niciun motiv să-l susțină pe omul lui Ponta. Cu Tăriceanu nu pot fi în mod clar decât cei care au vrut să profite în continuare de avantajele guvernării, dar dintr-un soi de cochetărie oportunistă se jenează să-și asume o identitate social-democrată și se pretind în continuare... liberali.
La o privire mai atentă se vede însă că Tăriceanu are mai multe șanse decât s-ar putea crede. O finală Tăriceanu-Ponta este marea speranță a tuturor celor care au crezut vreodată în USL. Situația de tip win-win care ar duce absolut sigur la acapararea întregii puteri de către actualul regim Ponta, visul lui Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Ecaterina Andronescu și al atâtor altor personalități politice care au scris istoria USL.
Pe fondul războiului fratricid dintre Monica Macovei, Elena Udrea și Klaus Iohannis, este foarte posibil ca Tăriceanu să primească o injecție destul de masivă de voturi din partea unor filiale ale PSD, după ce se va fi calculat necesarul de voturi pentru accederea lui Victor Ponta în cel de-al doilea tur de scrutin. Or, cu un aport de 10-15% din voturile PSD intrate automat în contul său, Călin Popescu-Tăriceanu ar putea deveni un candidat nu doar interesant, dar chiar foarte periculos. Iar modelul a fost deja omologat cu succes de PSD cu ocazia alegerilor pentru Primăria Generală a Capitalei, când voturile partidului s-au dus în proporție covârșitoare către „independentul” Sorin Oprescu, în detrimentul candidatului oficial al formațiunii politice din Kiseleff. Mai mult, cu Tăriceanu președinte, Victor Ponta ar putea rămâne premierul atotputernic, iar cei din Uniunea Europeană și Statele Unite ar trebui să înghită gălușca „democrației” românești, unde, nu e așa, ar exista o „cohabitare” între un președinte de dreapta și un premier de stânga.
Dacă printr-o nefericită întâmplare Călin Popescu-Tăriceanu ar ajunge Președintele României, am avea un șef al statului așa cum este Victor Ciorbea Avocatul Poporului: un om devotat sistemului, recunoscător celor care l-au pus și îl mențin într-o situație privilegiată (potrivit noilor reglementări poate fi demis cu o prezență la vot de doar 30% din corpul electoral), apărător neobosit al intereselor celor puternici, lipsit de orice empatie pentru problemele reale ale oamenilor acestei țări. Replica devenită hit („Și acum ce vreți, să vă duc la hotel”), dată unor femei disperate care își pierduseră întreaga agoniseală în timpul unor inundații, idee fixă de suspendare a președintelui cu mai puțin de două luni înainte de expirarea mandatului acestuia, coroborată cu trimiterea în vacanță a senatorilor pentru a nu putea fi discutată ridicarea imunității parlamentare a senatorilor PSD Ecaterina Andronescu și Șerban Mihăilescu, solicitată de DNA pentru suspiciunea că ar fi protagoniștii unor fapte de mare corupție, sunt elemente care creionează destul de ferm conturul unui eventual profil de președinte al lui Călin Popescu-Tăriceanu.
În mod normal șansele lui Călin Popescu-Tăriceanu de a ajunge Președintele României sunt minuscule. Singurul dintre candidații dreptei care i-ar putea ceda votanți este Klaus Iohannis. De aici, rețin
erea acestuia de a adopta o poziție clară față de nebunia politică din vara anului 2012. Dacă însă numărul liberalilor cu nostalgii useliste va fi unul cât de cât semnificativ, nu este exclus ca, with a little help from his friends (din Partidul Social Democrat și Partidul Conservator), Călin Popescu-Tăriceanu să ofere o supriză dintre cele mai neplăcute pentru dreapta politică de la noi.
Recomandările noastre
