Obținând din nou majoritatea absolută în Parlament, Erdogan își va putea realiza visul de a schimba Constituția pentru a instaura un regim puternic prezindențial, care îi sperie pe apărătorii libertăților din Turcia. Politologul Cengiz Aktar explică gravitatea situației pentru săptămânalul francez L’Obs.

Câștigând detașat alegerile anticipate de la 1 noiembrie din Turcia, partidul islamo-conservator AKP dispune din nou de majoritatea absolută în Parlament. Un rezultat care dă mână liberă președintelui Erdogan de a instaura un regim încă și mai puternic prezidențial pe care și-l dorește.

Perspectiva aceasta îi sperie pe apărătorii libertăților din țară. Politologul Cengiz Aktar, profesor la universitatea Bahçesehir și director al departamentului relațiilor cu Uniunea Europeană la Istanbul, prezintă niște perspective de coșmar.

Mulți vorbesc despre fraude la scrutinul de ieri. Dvs. ce credeți? Este un scrutin pătat?

Nu avem încă rapoartele organismelor independente care să dea elemente concrete despre tot ceea ce lumea suspecta încă de aseară. Însă nici liderii de partide nu cred în acest rezultat anunțat. Chestiunea nu este de a afla dacă „este posibil” să fi avut loc fraude, ci de a sublinia că este „foarte probabil” să fi fost. Nu ar fi prima dată. Se întreține ideea că în Turcia alegerile sunt libere, ceea ce este fals: chiar raportul OSCE asupra ultimului scrutin arăta că au avut loc fraude. Iar duminică numai despre asta se vorbea în toată țara.

Ați spune, la fel ca majoritatea comentatorilor, că strategia de teroare aplicată de Erdogan de mai multe luni a câștigat?

Sigur că da. Dar este și victoria unei strategii clientelare. Turcia s-a adâncit încet, încet într-un regim clientelar de 13 ani încoace. Este secretul lui Polichinelle. Și funcționează. Oamenii preferă să-și păstreze micile avantaje, să creadă în promisiunile că aceseta vor crește. Cu excepția zonei de sud-est, unde frica de violență a readus în siajul AKP o parte dintre alegătorii care în întorseseră spatele. Însă nu toți. AKP nu și-a recuperat tot electoratul din această regiune majoritar kurdă, partidul nu a mai atins scorul pe care Erdogan îl obținuse la ultimele alegeri prezidențiale.

Partidele de opoziție, kurzii, ziariștii, apărătorii drepturilor omului... Toată lumea pare să se teamă de ce poate urma în Turcia.

Laicii, Alawiții (ziși și turcii albi), toți cei care nu au aceleași concepții cu AKP sunt neliniștiți. În țara noastră există deja multe legi liberticide, mai ales împotriva universităților, care vor trece sub controlul ministerului, în ciuda tradiției univeristăților idependente pe care o avem.

Și evident ne temem că noi legi care ne vor restrânge libertățile vor fi votate în Parlament. De altfel, asistăm la numeroase plecări - eu numesc asta fuga creierelor: cupluri de tineri, diplomați, care refuză să mai trăiască într-o țară autoritară și pleacă, mai ales în Canada.

Ne temem de o accentuare a represiunii. Libertatea presei nu mai există, cele trei sau patri ziare care au mai rămas nu vor mai putea publica ceea ce doresc.

Problema kurdă rămâne și ea deschisă, cu un potențial foarte mare de violență. Sigur că este posibilă o revenire la masa negocierilor, însă guvernul are acum vânt din pupa și de duminică ne așteptă la un revanșism foarte puternic care se va amplifica în următoarele săptămâni.

Toți cei care incomodează puterea - jurnaliști, academicieni... - se simt amenințați. Știm că se pregătește o vânătoare de vrăjitoare.

Opoziția spera în formarea unui guvern de coaliție, care să garanteze deschiderea de anchete privind afacerile de corupție ale conducătorilor țării. Aceste afaceri vor fi îngropate?

După ultimele alegeri legislative, cele trei partide de opoziție aveau o mare ocazie de a se uni în jurul acestui proiect. Ar fi putut atunci, în ciuda deosebirilor, să formeze un fel de guvern excepțional, care să redeschidă dosarele din decembrie 2013, pentru ca vinovații să fie judecați și să fie curățată clasa politică. Dar nu au reușit. Nu au mers în fața opiniei publice turce pentru a explica ce își doresc să facă, fiecare s-a dus să negocieze, pe rând, cu AKP. Iar Erdogan a manevrat foarte abil. S-a terminat.

Cu noua sa majoritate, Erdogan va putea să aplice reforma constituțională pe care o dorește de la ultimele alegeri prezidențiale?

Îi va fi dificil să obțină cele 367 de locuri necesare pentru o reformă constituțională doar pe cale parlamentară. Însă are nevoie doar de 330 de locuri pentru o reformă constituțională prin referendum, și va obține foarte ușor cele câteva voturi care îi lipsesc pentru acest proiect. Ne îndreptăm spre un regim à la Putin: un regim executiv foarte puternic, fără contrapondere, nici frână.