Încurcată până peste cap în mrejele înțelegerii cu Ankara, Uniunea Europeană este gata să deschidă negocieri și cu Moscova, pentru a bloca în fașă amenințarea unui nou val de imigranți dinspre Rusia.

Când premierul bulgar Boiko Borisov a afirmat, după summit-ul european din 19 februarie, că Europa este amenințată de un adevărat tsunami de imigranți în 2016, declarația sa nu a avut parte nici de o mediatizare serioasă în presă, nici de vreo punere la punct din partea liderilor europeni.

Borisov a dezvăluit că, în spatele ușilor închise de la Bruxelles, s-a discutat despre „cifre apocaliptice” de imigranți pentru anul acesta. Iată declarația liderului bulgar, care, în mod normal, trebuia să zguduie Europa:

„Unul după altul, omologii mei au citat cifre apocaliptice. Finlanda, de exemplu, a susținut că un milion și jumătate de persoane așteaptă de cealaltă parte a frontierei (în Rusia – n.r.). Și noi nu vorbim decât de Siria, dar cine știe ce se va întâmpla în alte țări? Câte persoane vor sosi din Egipt? Cinci milioane, după unii. Nu sunt estimările mele, ci ale omologilor mei. Câți vor sosi din Africa sau din Maroc? Din Algeria, Iran, Irak Afganistan?”

Cornulețe cu untură și umplutură cu gem. Rețeta tradițională, un desert care a bucurat multe generații

Guvern Trump. Pe cine a ales pentru roluri cheie: Elon Musk, Vivek Ramaswamy, Marco Rubio. Cine va conduce CIA și noul ambasador în Israel

După trei săptămâni, declarațiile cu aparență de halucinații ale lui Borisov, încep să se confirme.

Potrivit unor documente interne ale Comisiei Europene, pe care jurnaliștii de la Daily Mail le-au putut consulta, comisarul pentru imigranți, Dimitris Avramopoulos, „s-a referit la creșterea presiunii migratorii asupra Finlandei, la frontiera sa cu Rusia”.

Documentul citat menționează:

„(Comisarul - n.r.) a sprijinit ideea de a stabili un dialog în problema imigrației cu Federația Rusă cât mai repede posibil, înainte ca UE să se confrunte cu un nou flux de imigranți la frontiera sa estică.”

Comisia Europeană a refuzat să precizeze dacă negocierile cu Moscova au și început, dar un purtător de cuvânt al CE a confirmat pericolul unui noul val de imigranți prin nord:

„Ruta arctică și faptul că un număr de imigranți au fost văzuți venind dinspre frontierele Rusiei reprezintă o chestiune care ne preocupă.”

Finlanda a anunțat că în jur de 600 de imigranți au intrat pe teritoriul său dinspre Rusia, în luna ianuarie, comparativ cu 700, câți s-au înregistrat în tot anul trecut.

O altă confirmare a noului „pericol rusesc” în criza imigranților o reprezintă faptul că statele baltice – Estonia, Letonia și Lituania – au început să construiască un gard de sârmă ghimpată lung de 400 de kilometri, de-a lungul frontierelor sale răsăritene, pentru a se proteja, în cazul, foarte probabil, că, după închiderea „Rutei Balcanilor”, rețelele de traficanți vor deschide o nouă cale ocolitoare, prin nord.

Deschiderea negocierilor cu Rusia, în timp ce se află în pline tratative cu dușmana sa de moarte, Turcia, pune Europa într-o situație de dublă vulnerabilitate.

De când a început discuțiile cu Bruxelles-ul, Ankara nu a încetat să pluseze, măridu-și pretențiile de la o zi la alta:

• inițial a cerut 3 miliarde de euro, acum cere 6;
• presează pentru accelerarea negocierilor de integrare în Uniunea Europeană, în condițiile în care regimul turc calcă în picioare fără jenă drepturile omului, închizând ziarele și oponenții unul după altul;
• somează ca, din iunie (!?), cei 70 de milioane de cetățeni turci să poată intra în Europa fără vize, amenințând astfel să înlocuiască o invazie cu alta.

În schimb, Turcia nu pare gata să acorde garanții serioase că va păstra imigranții pe teritoriul său (nu a făcut-o nici până acum).

Intrarea în acest poker a Moscovei, riscă să complice și mai mult lucrurile.

Mai întâi, pentru că UE a prelungit sancțiunile împotriva Rusiei (pentru conflictul ucrainean) până pe 31 iulie, astfel că Bruxelles-ul va începe negocierile de pe poziția de inferioritate a celui care are nevoie de acela pe care abia l-a pedepsit.

Apoi, pentru că, din cauza conflictului Rusia – Turcia, Putin nu își poate permite să ceară mai puțin decât Erdogan; între cei doi dictatori va începe o „cursă a pretențiilor”.

În al treilea rând, pentru că Rusia și Turcia sunt actori principali, cu interese grav divergente, în Siria, și care nu vor ezita să utilizeze criza imigranților (au făcut-o și până acum) ca „as din mânecă”.

În al patrulea rând, pentru că Europa ajunge astfel să depindă de două regimuri totalitare, în al căror cuvânt nu poate fi pusă nici o bază și care pot oricând arunca în aer înțelegerile parafate.