Corespondență specială de la reporterii EVZ. Grecia rurală așteaptă resemnată deciziile politicienilor

Corespondentul EVZ din Grecia prezintă cum este viața de zi cu zi într-o stațiune din insula Corfu. Ce spun turiștii și localnici implicați în turism

La 500 kilometri de Atena, în Agios Stefanos, într-un sat din nordul insulei Corfu, aflat pe malul Mării Ionice, mult mai aproape de Albania decât de Europa veche, crizele financiară și politică despre care se discută atât de intens par a fi ignorate. Sentimentul este mai degrabă de lehamite. Cu toții par a zice: Capitala este departe, noi suntem aici, oricum nimeni nu ne poate ajuta.

FOTO: Chelnerii își fac timp și de dans și se prefac că totul este ok

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

Satul de vacanță are de suferit, dar nu din cauza datoriilor pregnante ale Greciei. Boala pare a fi mult mai veche. Foarte multe spații comerciale, hoteluri mici și restaurante sunt de închiriat. Anunțurile sunt vechi și localurile par a fi părăsite, neîntreținute. Englezii se mai avântă prin aceste locuri. Satul pare prea dezvoltat pentru puținii turiști care se plimbă agale pe faleza pustie. Multe afaceri locale, altădată înfloritoare, judecând după amploarea investițiilor, suferă din lipsa clienților. Mașinile de închiriat, moto- scuterele, bicicletele stau aliniate, lustruite și nefolosite. Nimeni nu le trece pragul. Așa că turiștii circulă pe strada principală, fără niciun risc.

Unicul bancomat

În Sfântul Ștefan din Corfu este un singur bancomat. În două ore, l-a folosit doar un cuplu de englezi. În ciuda știrilor alarmiste, nu s-au format cozi și nu s-a instaurat panica. Atât localnicii, cât și turiștii își văd de treburi. Primii, de locurile de muncă, ceilalți, de zilele libere. Grecii mai au resurse de distracție. Printre sutele de drumuri făcute printre mese pentru a servi puținii clienți, chelnerii își fac timp și de dans. Zâmbesc larg și se prefac că totul este în regulă cu țara lor. La urma urmei, vor să trăiască cum s-au obișnuit în ultimii ani și sunt dispuși să treacă peste disputele de moment. La restaurantul la care am cinat am întrebat dacă putem plăti cu cardul. Ni s-a transmis că da și că nu există nicio problemă.

În alt loc, unde am dat peste un român care lucrează de șapte ani pentru aceeași pensiune, ne-a spus că ei nu încurajează plata cu cardul. Mai ales în ultimul timp, ar prefera să fie plătiți cu bani cash. Nu vor să riște. La fel și clienții care, prevăzători și înțelegători, plătesc întotdeauna cash, chiar dacă mai există restaurante care se respectă și acceptă, fără nicio problemă, plata cu cardul.

Peste tot sunt afișe potrivit cărora clienții pot pleca fără să plătească dacă nu li se prezintă bonul fiscal. În ciuda anunțului, toți plătesc fără să comenteze. Localurile mai scumpe dau întotdeauna bon fiscal, tavernele localnicilor și terasele de pe plajă emit un soi de chitanță proforma, neînregistrată fiscal, în careți este trecută consumația.

Supraviețuirea

Dincolo de criza financiara, grecii încearcă să supraviețuiască, așa cum știu ei mai bine. Prin dans, mâncare bună, zâmbet și evaziune fiscală. Pe termen scurt poate să reușească, însă următorii 10 ani sunt incerți. Infrastructura o fi pusă la punct prin bani europeni, se află încă în garanție, însă întreținerea ei va începe să înghită din ce în ce mai mulți bani. Rămâne de văzut dacă grecii vor alege să circule pe șosele impecabile și cu trenuri moderne sau vor alege să lâncezească în fața unei prăvălii goale, într-un soare moleșitor și cu gândul la afacerea înfloritoare, istoria și gloria de altadată.