România anului 2016 arată că educaţia se transmite încă în baza binecunoscutului proverb “bătaia e ruptă din rai”. Peste 600 de copii au ajuns în decurs de numai un an în stare gravă la spital, de pe palmele celor ce le-au dat viaţă şi 10 dintre s-au stins. Două milioane de copii cad victime ale educaţiei “pe palme”, din urma cărora au toate şansele să se dezvolte ca viitori adulţi în aceeaşi direcţie.

„Cei mai mulți nu apar. Cazurile raportate sunt de abuz atât de sever, cazuri în care sunt luați cu Salvarea, în care avem rapoarte luate de la IML. Sub umbrela abuzului intră și copii care trăiesc cazuri de neglijare extremă: înfometați, neduși la școală, la medic. În cei 15.000 de copii sunt copii bătuți, victime ale abuzului emoțional, dar și victime ale neglijării în familie. Sunt și victime ale abuzului sexual”, spune Diana Stănculeanu, psiholog.

Peste 60% dintre copiii din România sunt abuzaţi şi crescuţi după cutumele satului de acum zeci de ani în urmă, indiferent de prevederile legii protecţiei şi promovării drepturilor copiilor care impun: „Copilul are dreptul la respect pentru propria personalitate şi individualitate şi nu va fi supus pedepselor fizice, tratamentelor umilitoare şi degradante.”

Statisticile oficiale arată că în documentele oficiale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie se află peste 15.000 de sesizări de abuzuri asupra copiilor făcute numai anul trecut în intervalul ianuarie-septembrie. Investigaţiile sunt încă în desfăşurare pe marginea acestora iar până acum 10.200 au fost confirmate şi în 465 dintre cazurile raportate, autorii s-au ales cu dosare penale. Mai mult de 2.000 de copii de asemenea au fost scoşi din familie în urma reclamaţiilor.

Cum ar trebui să ne raportăm însă la cei 3,8 milioane de copii ai ţării după statisticile îngrijorătoare?

Românii nu percep nici semnificaţia, nici efectele devastatoare pe care unele gesturi sau vorbe pe care ei le cred banale le au asupra creşterii şi dezvoltării micuţului pe viitor, atenţionează unul dintre psihologii care au luat contact cu multe astfel de cazuri.

„Riscă să dezvolte criterii de diagnostic pentru tulburări de sănătate mentală: depresie, ADHD, comportamente agresive, adicţii, consum de substante”, atrage atenţia psiholog Diana Stânculeanu.

În 7.200 de cazuri doar dintre cele raportate a fost vorba despre neglijarea celui mic, imeidat în calasament venind abuzurile emoţionale ce au făcut 1.238 de victime, mai precis acel tip de violenţă ce nu lasă urme fizice. Pe locul 3 se clasează abuzul fizic înregistrat în 846 de cazuri după cum urmează461 de abuzuri sexuale plus alte 183 de exploatare prin muncă.

Cea mai frecventă formă de abuz se referă mai ales la mâncarea insuficientă și nepotrivită, condiţiile mizere de viaţă, ignorarea problemelor medicale, lipsa jucăriilor şi a accesului la educaţie. Pentru toate acestea, inclusiv reacţiile, violente, părinţii îşi găsesc scuze: Prea săraci pentru nevoile fiecărei zile, uneori nu au nici măcar bani pentru pâine. Ca să își mai uite neputințele, se refugiază în sticla luată pe datorie. Iar băutura naște în ei întâi pofta de injurii și reproșuri țipate. Pe care apoi le revarsă în palma care lovește. Când îi întrebi de ce, spun că sărăcia este de vină. Și că, oricum, cu palma nu omori pe nimeni. Acestea sunt adesea însoțite de bătaie și abuz emoțional, scrie digi24.ro

Mai grav este că părinţii consideră fireşti pedepsele fizice şi umilirea copiilor.

„Două la fund, chiar și o curea din când în când, o urecheală, etichetarea copiilor, a-i numi proşti, idioți, buni de nimic nu reprezintă în mintea multor adulți forme de abuz”, spune Diana Stănculeanu, psiholog.

Nici măcar școala nu își asumă rolul salvator pentru copiii terorizați în familie. Și, în loc să îi ajute să scape, uneori îi lovește și ea. Mai puțin cu palma, de teama mediatizării.

„Abuzul emoțional e întâlnit într-o frecvență uluitoare la școală și vine de la catedră. Peste 87% dintre elevi au fost umiliți la școală, în traseul școlar: proști, buni de nimic, tâmpiți, idioți... Incidența abuzului fizic în școală e mult mai mică: 7%. E interesant ce spun copiii. Profesorii nu ne mai bat pentru că au ajuns la concluzia că trebuie să ne educe altfel, ci pentru că le e teamă că îi filmăm și apar la TV sau pe YouTube”, adaugă psihologul Diana Stănculeanu.

În aceste condiții, protejat doar de legi, nu și de oameni care să-l înțeleagă, să-l îngrijească și să-l ghideze corect, copilul riscă să rămână mereu în tabară greșită, apoi să fie doar un anonim în diverse statistici, mai scrie sursa citată.