Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva (MCDR) propune vizitatorilor, pentru luna mai, o nouă piesă în categoria „Exponatul lunii”, piesă ce poate fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia.

Exponatul lunii mai 2015, intrat în colecțiile MCDR în anul 1971, este reprezentat de o piesă descoperită întâmplător cu prilejul lucrărilor de exploatare a pietrei din cariera de la Ardeu, astăzi închisă, deoarece pe culmea dealului se găsesc ruinele unei cetăți dacice. Este vorba despre un vas realizat din două piese metalice, buza și toarta, care au fost atașate vasului propriu-zis, zona în care se unesc fiind vizibilă doar la interiorul vasului. Piesa este ornamentată cu o bandă de ove, alternând cu incizii verticale urmate spre exterior de o bandă de mici cercuri incizate, coada vasului fiind decorată cu o serie de șerpi stilizați, dispuși sub forma unei spirale, formând un motiv vegetal.

Vase de felul celui descoperit la Cetățuia de la Ardeu erau denumite de către romani patera și erau folosite inițial pentru libații (act ritual în antichitate, constând în gustarea și apoi vărsarea unui lichid), iar mai apoi pentru prepararea și băutul vinului.

 

La noi, acest tip de vase sunt cunoscute în literatura arheologică sub denumirea de Blechkasserollen, vase realizate în nord-estul Italiei, în centrul metalurgic de la Aquilea, iar perioada în care au fost manufacturate este cuprinsă între ultimele două decenii ale secolului I î.Chr. și deceniul trei al secolului I d. Chr.

 

„Obiectul pe care îl supunem interesului dumneavoastră nu a mai fost expus până în prezent. El este realizat din bronz şi se păstrează în stare fragmentară, având în acest moment următoarele dimensiuni: Diametrul buzei: 110 mm; Înălţime maximă: 41 mm; grosimea tablei corpului: 0.5–0.8 mm; lungime toartă: 157 mm; Lăţime toartă: 17–22 mm; grosime toartă: 3–4.5 mm; greutate: 115 g, ne spune Dnaiel iancu, purtătorul de cuvânt al muzeului. Vasul a fost realizat din două piese metalice: buza şi toarta, care au fost ataşate vasului prorpiu-zis, zona în care se unesc fiind vizibilă doar la interiorul vasului. Buza este decorată cu o bandă de ove alternând cu incizii verticale urmate spre exterior de o bandă de mici cercuri incizate. Corpul este decorat chiar sub buză cu trei caneluri. Toarta este puţin supraînălţată, în special spre extremitate, este zveltă şi se termina printr-un inel, păstrat parţial.”

         Ornamentaţia cozii constă într-o serie de şerpi stilizaţi, dispuşi sub forma unei spirale, formând un motiv vegetal. Spre capătul mânerului se observă marca de meşter, cu o lungime de 20 mm o lăţime de 4,2 – 4,8 cm. Din cauza oxidării, dar şi a utilizării intense şi poate pe o durată lungă de timp a vasului, textul ştampilei este dificil de descifrat. Doar cu multe precauţii putem citi următoarele litere: „CNPO[...]SR?”

Prezența acestui vas în cetatea dacică de la Ardeu este foarte importantă în contextul relațiilor comerciale dezvoltate între regiunea nord italică și regatul Dac în timpul perioadei augustee.

         Chiar dacă nu ne este cunoscut contextul descoperirii, se poate spune că vasul de la Ardeu a fost cu siguranță folosit o perioadă îndelungată și că piesa a constituit o parte a unui „serviciu” pentru servitul vinului la petreceri, fiind utilizat pentru amestecarea băuturii înainte de a fi servită. „Gestul cetățeanului Simion Pârva în urma căruia obiectul a ajuns la muzeu face posibilă reconstituirea chiar și parțială a poveștii obiectului și a cetății dacice de la Ardeu. Și nu în ultimul rând, gestul face posibilă prezența artefactului în această vitrină”, mai adaugă Daniel Iancu.