Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” împlineşte duminică, 17 mai, 79 de ani. Este unul dintre cele mai iubite şi vizitate muzee din ţară şi un punct de reper pentru cei care vin să cunoască România.
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” s-a născut la data de 17 mai 1936. „Este o dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România: Este ziua în care se deschidea, la Şosea, în prezenţa conducătorilor ţării si a personalităţilor politice şi culturale ale vremii, Muzeul Satului Românesc, actualul Muzeul Naţional al Satului «Dimitrie Gusti». Astăzi, muzeul poartă numele celui mai important dintre fondatorii săi, întemeietor de şcoală şi intelectual carismatic – Dimitrie Gusti. El a avut ideea organizării Muzeului Satului după ce, în cadrul Catedrei de Sociologie a Universităţii Bucureşti a organizat, între anii 1925 – 1935 o serie de cercetări interdisciplinare în 600 de sate din diferite regiuni ale României”, ne face un mic istoric al muzeului Conf. univ. dr. Paula POPOIU, director general al muzeului.
„Preocupat de găsirea unui teren potrivit pentru organizarea viitorului muzeu, profesorul Dimitrie Gusti şi colaboratorii săi apropiaţi au acceptat propunerea de a-l «organiza în Parcul Carol al II-lea, pe o suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, la marginea Lacului Băneasa de curând asanat şi al cărui prilej de deschidere să fie festivităţile Lunei Bucureştilor din acest an». Fundaţia Culturală Regală «Principele Carol» a susţinut moral şi material proiectul. Proiectarea muzeului a fost încredinţată lui H. H. Stahl şi lui Victor Ion Popa. Trebuia să se ţină seama şi de dezideratul ca muzeul să nu fie «o colecţie de case înşirate sau înghesuite în aer liber, ci să fie un sat-muzeu, ... deci să reprezinte, în unic, un sat real, cu uliţele, plantaţiile, fântânile, pieţele lui». Au fost transportate şi remontate în actualul teritoriu al muzeului 29 de case, o biserică de lemn din Maramureş, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana şi alte anexe care însumau cam tot ce cuprindea un sat obişnuit. Muzeul a fost deschis în ziua de 9 mai 1936 sub numele de Muzeul Satului Românesc; au participat regele Carol al II-lea precum şi membri ai guvernului, iar locul a fost binecuvântat de patriarhul de atunci al României”. În anul 1948, profesorul Gheorghe Focşa, al doilea întemeietor al muzeului, a continuat ceea ce a început Gusti,d ar a transformat muzeul dintr-unul sociologic într-un muzeu etnografic.
Ne puteți urmări și pe Google News
Prezentul
În prezent, muzeul are o colecţie de 350 de monumente, care alcătuiesc expoziţia permanentă şi peste 60.000 de obiecte organizate în depozite de patrimoniu, construite după principiile muzeologiei moderne.
La Muzeul Satului se derulează mult eproiecte interesante, după cum spune Paula Popoiu. „Din 2010 punem în practică proiectul de dezvoltare a muzeului cu adăugarea a încă 3,5 ha e teren destinat amplasării de noi monumente salvate din teren dar şi de ilustrare a ideii de «museum vivum». Este un proiect ce va oferi publicului din Bucureşti un loc de trăire pe viu a « vieţii la ţară».Aici va exista o biserică funcţională, o şcoală unde vor putea fi ţinute lectii de cunoaştere a satului, a istoriei, a etnologiei; tot aici locul de joacă pentru copii va prilejui întâlnirea cu jocurile tradiţionale, relevând frumusetea, dar şi eficienţa unei lumi în care educaţia copilului se săvârşea în directă legătură cu mediul înonjurător, cu oameni reali, cu natura cu care se creau legături de armonie şi respect. Tot aici «seara povestilor», desfăşurată într-o casă transferată din Maramureş, va readuce farmecul serilor petrecute alături de bunici, la gura sobei, spunând poveşti care sunt pe cale să fie uitate. În felul acesta dorim să reînviem pe cât posibil, atmosfera lumii de altădată şi a vieţii la ţară, aflată în armonie şi echilibru cu lumea”.
Şi mai sunt multe altele de aflat, de povestit, de încercat. Rămâne în „sarcina” vizitatorilor să aleagă ce vor să facă.
Iar pentru aniversarea de anul acesta, cei de la muzeu au pregătit foarte multe surprize pentru iubitorii locului: cocnerce de muzică populară, expoziţii, ateliere pentru copii, festivalul Thailandez- aflat deja la a cincea ediţie, şezători, lansări de carte şi, bineînţeles, târgul meşterilor populari.
Recomandările noastre
