Chiar dacă face bilanțul unui mare pas înainte în lupta împotriva corupției, raportul prezentat marți de procurorul șef al DNA este doar icnetul triumfător al lui Sisif după ce a reușit să mai împingă, doar câțiva pași, bolovanul pe care este blestemat să-l urce pe vârful muntelui.
Misiunea procurorilor DNA este la fel de ingrată ca aceea a unor pompieri parașutați să stingă o pădure în flăcări, chiar în mijlocul infernului. Comparația nu este deloc hazardată - termenul de corupție instituționalizată este mult prea general și nu reușește să descrie sistemul. Nu corupția este cea care a cuprins instituțiile statului, ci chiar Statul este Corupția!
Statul a construit, conștient, chiar din zorii anilor ‘90 sistemul menit să favorizeze îmbogățirea rapidă și fără justă cauză, prin mijloace ilicite, a unui mic număr de români. Conducerile politice ale României post-decembriste au creat, dezvoltat și întreținut o triadă infracțională, strict ierarhizată la nivelul central și la cele locale - politicienii, oamenii de afaceri și funcționarii publici (din Justiție, Parchete, Poliție, Control Financiar și Servicii de Informații).
Vectorii sistemului erau, și sunt și astăzi, politicienii. Ei sunt responsabili cu acordarea de contracte păguboase pentru banii publici în beneficiul Afaceriștilor favoriți din mediul economic, în schimbul unor plăți ilegale de comisioane. Cum afacerea avea nevoie de protecție, în combinație au fost cooptați reprezentanți din zona Sistemului de Siguranță Națională, din Justiție, Parchete, Poliție, Control Financiar și Servicii de Informații. S-a creat o diviziune „echitabilă”, în sens infracțional, de spoliere a bugetului de stat, dar și a activelor statului, între cele trei grupări.
Mecanismul îmbogățirii din bani publici a fost însă gripat, cum era și de așteptat, de lăcomia politicienilor și a funcționarilor, care au majorat șpăgile peste limitele suportabile ale afaceriștilor. Pentru a-și putea mulțumi sprijinitorii, afaceriștii nu au avut de ales decât să facă evaziune fiscală pentru acoperirea pretențiile financiare ale celorlalte două grupări ale triadei.
Sistemul economic mafiot a devenit astfel deosebit de vulnerabil la actualele acțiuni ale serviciilor Anti-Fraudă din ANAF și din alte instituții de control, dar mai ales ale DNA, instituția care a devenit principalul agent sanitar al economiei românești. Marele obstacol în calea procurorilor anticorupție este însă perpetuarea sistemului creat acum 25 de ani, care a condus la menținerea la putere a unei clase politice profund corupte, ineficiențe și deprofesionalizate, construită pe înțelegeri subterane transpartinice și pe finanțări ilegale.
Aceasta este incapabilă, și datorită vulnerabilităților acumulate în decenii de afaceri ilegale, să pună capăt acestei Mafii și să angajeze România pe calea unei reforme profunde și urgent necesare.
Până când clasa politică nu se va reforma din temelii, urmând exemplul Justiției și al SRI, DNA și celelalte instituții angrenate în lupta anti-corupție pot raporta doar câștigarea unor bătălii, nicidecum a războiului cu Hidra cu trei capete, care sângerează – e adevărat, dar e departe de a fi îngenuncheat în fața DNA.
Recomandările noastre
