Vinerea Mare este punctul culminant al Postului Paștilor, momentul său de maximă intensitate. Creștinii retrăiesc (nu doar comemorează) Patimile și Moartea pe Cruce a Mântuitorului, ca și cum ar fi martori pe Dealul Căpățânii.
Pentru a-și pune în aplicare planul de lichidare a lui Iisus, în care vedeau un concurent serios, cu mare priză la public, fariseii apelează la rețeta clasică a complotului, valabilă până azi: apelează la un „insider”, un apropiat din cercul de apropiați ai lui Hristos, Iuda Iscarioteanul, pe care îl cumpără cu 30 de arginți. Este vorba de 30 de șekeli de Tyr, sumă considerabilă, care reprezenta contravaloarea a 120 de zile de muncă a unui meșter calificat sau prețul unui sclav.
Deși nici Pilat, procuratorul roman al Iudeii, nici regele Irod Antipa, nu îi găsesc vreo vină lui Iisus, insistențele fariseilor și masele abil manipulate, care strigau isterizate „Răstignește-L”, „Răstignește-L”, au câștig de cauză. Atunci are loc teribilul dialog - Pillat (spălându-se pe mâini): „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea” – Iudeii: „Sângele Lui asupra noastră și a copiilor noștri.”
Crucificarea era o pedeapsă pentru cei de alte cetățenii din cuprinsul Imperiului, mai ales sclavii. O pedeapsă cumplită și umilitoare. În ciuda aparențelor, nu cuiele înfipte în mâini și picioare sunt cauza chinului, ci poziția pe cruce. Pentru a putea respira, condamnatul trebuie să se ridice în brațele și picioarele pironite, ceea ce la început reușește să facă mulțumitor, biruind durerea; însă, după câteva ceasuri, îi vine tot mai greu să se înalțe pentru a-și deschide diafragma, intervine și anchilozarea membrelor.
Chinul abia începe: poate dura și zile întregi, până când fie cedează inima, fie intervine asfixia. Hristos moare însă mult mai rapid decât în mod obișnuit: este răstignit la ceasul al treilea (circa ora 9.00) iar decesul survine la al nouălea (circa 15.00).
Împlinirea profețiilor
Cum a doua zi era Paștele și ar fi fost un sacrilegiu ca răstigniții să rămână pe Cruce după apusul soarelui, Pilat aprobă ca Iisus și cei doi tâlhari să fie uciși prin zdrobirea fluierelor de la picioare: durerea atroce producea automat oprirea inimii. Însă Iisus murise deja, astfel că se împlinește profeția lui Isaia: „Nici un os nu i se va zdrobi”.
Nu trebuie uitată nici umilința pe care o provoca răstignirea: cârpa din jurul șoldurilor Mântuitorului este un eufemism al iconarilor, în realitate răstigniții (inclusiv Iisus – Dumnezeu) sunt goi pe cruce, supuși ore în șir batjocurii publice. Hainele lui Iisus sunt împărțite între ostașii romani, iar legendara Sa cămașă este jucată la zaruri, împlinindu-se astfel o altă profeție, cea a lui David („Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți”).
În Vinerea Mare are loc Denia Prohodului, cea mai zguduitoare dintre toate slujbele Bisericii Ortodoxe, în care credincioșii plâng moartea și îngroparea lui Hristos, ca și cum s-ar petrece sub ochii lor, chiar azi, pe 29 aprilie 2016.
Recomandările noastre
