Cine a asistat la discursurile lui Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea în fața primarilor de comune și s-a trezit traversând o senzație atroce de dezgust a avut cu certitudine impresia că este luat de prost.
Președintele Senatului: „Este o vânătoare de vrăjitoare (…) Foarte mulți primari au trebuit să treacă prin anchete extrem de neplăcute (…) Toată lumea în România face gargară cu corupția”.
Am bănuiala că pe CPT l-au învățat părinții “Cățeluș cu părul creț” având grijă să-i atragă atenția că este cartea de căpătâi a omului muncii, un fel de variantă pentru plozi a Manifestului PCR. Pe considerentul “pentru hoțul cel mai mare, și noaptea e lucrătoare”. Mai am suspiciunea că pentru domnul Tăriceanu, corupția e un fel de păduchi. Adică o categorie care nu există la cetățenii demnitari, iar dacă se întâmplă, înseamnă că e un fenomen nobil, de vreme ce vietatea alege o scăfârlie jmecheră, nu scalpul unui sărăntoc. Orium ai lua-o, lupta anticorupție s-a demonetizat, e adăpostul conștiințelor mărunte, visul frustraților care n-au avut succes în viață, apreciază probabil șeful Senatului. Am priceput unde bate: la abuzuri. Sunt de acord: cei care mănâncă rahat trebuie scoși din magistratură și dați pe mâna legii. Dar de aici până la generalizare e cale lungă. E propagandă.
În ceea ce-l privește pe Liviu Dragnea, aici rafinamentul populist e cât Everestulul: “Vom defini, indiferent de presiuni, distincția dintre legalitate și oportunitate. Oportunitatea e a celui ales legitim, o dă legitimitatea unui vot, obligațiile asumate în campanie (…). Funcționarii se tem să semneze, primarii nu știu dacă ce fac azi e interpretat peste un an sau zece (…)”.
N-ar fi lipsit de logică să cred, analizând ultima lună de guvernare, că dacă oportunitatea arată că un drum poate fi făcut rapid cu o firmă de partid, legea va fi modificată introducându-se criterii de urgență de natură să facă slalom printre norme. Căci până se termină ancheta drumul e gata, biserica de lângă el așișderea, oamenii fericiți, deci mai dă-l în sulă de DNA!
Căci să nu ne amăgim! PSD a făcut doar o pauză de respiro, își drege vocea și face studii de impact. Modelul Baia Mare e transpartinic, e relevant pentru toți: cetățenii cântăresc și descoperă că indiferent de acuzații, orașul e curat, se organizează concerte, Cherecheș e frumușel, numai o viață avem!
Motorul în doi timpi PSDALDE nu are de gând să tușească, profesiunea de credință a fost expusă clar: noi suntem la putere, facem ce vrem! Dictonul dâmbovițean “ciocu’ mic” e ca un buldozer care trece peste tot: țară, vise, principii, morală. Adică o judecată mică, fără viziune, priceperea de a apuca tot cât ai puterea, căci nu se știe când o mai primești.
Dacă ar avea niscai minte, PSD șiar restarta existența acum, nu peste încă două, trei experiențe din categoria OUG 13, când zarurile se vor rostogoli. Dragnea ar face pasul înapoi, ar instala un nou guvern, și-ar turna cenușă în cap, chiar dacă nu crede că a greșit, ar recunoaște că a furat curent și ar da liber competiției interne în jurul unui ins spălat, nu coafat. Dar Dragnea nu e chiar Iulius Cezar, iar apa Teleormanului nu e Rubiconul!
Pentru asta, însă, ar trebui să aibă boașe naționale. Istoria genomului românesc conține puține manifestări ale sacrificiului, așa că toată călătoria PSD va fi o eternă joacă de-a hoții și vardiștii. Numai că de fiecare dată când ai impresia că ești Dumnezeu, istoria te trântește din șa și nu rămân din tine decât două agreșe. Te vei uita în urmă și vei constata că ai cântărit greșit: și când ai sperat că asaltul împotriva străinilor nu te-a plasat automat în familia marilor partide populiste din Europa (că acolo e ținta, să ne înțelegem!), și când ai crezut că programul tău de guvernare va funcționa ca un afrosidiac la nesfârșit, și când ai subestimat forța incredibilă a poporului de a se curăța de scame. Căci asta e PSD: o scamă vie, grasă, cu cap mare, bolnavă de paranoia.
În ceea ce-i privește pe sutele de mii de membri de partid care merg la serviciu, își cresc copiii, își sărută părinții pe frunte sau în gând, pe primarii care-și iubesc comunitățile ca într-o mare familie, pe tinerii isteți care au crezut că stânga intelectualilor înseamnă doctrină, nu un croșeu, îmi pare rău pentru ei. Respect, popor pesedist onest! Ai fost furat!
Recomandările noastre
