Show-urile tv nu sunt singurul vector de imagine al premierului. El punctează și în afara aparițiilor oficiale. Pe tăcute, ca să nu înfurie criticii, și să strice momentul.
De exemplu, zilele trecute, la Oltchim. Salariații au avut parte de o surpriză. Imediat după ce s-a pus în funcțiune încă o secție (după trei ani în care combinatul funcționase la sub 20% din capacitate), a apărut premierul. Oltchimiștii n-au mai avut parte de așa o surpriză de când premier era Boc.
Nu cred însă că Ponta câștigat ceva cu vizita asta. Nici pe departe ca atunci când, de exemplu, la Târgu – Jiu, fieful de unde s-a ales la parlamentare, săracii orașului au primit ajutoarele de la UE în plină campanie electorală. Așa încât, în loc să mulțumească UE, i-au mulțumit lui Ponta. Asta da lovitură electorală.
Dar la Oltchim salariații sunt bulversați, au strâns multă ură împotriva Guvernului, au salarii restante pentru trei luni și au asistat, numai în 2014, la câteva încercări nereușite de privatizare. Combinatul a scăpat de faliment numai pentru că grupul creditorilor nu are ce să facă cu o grămadă de fier vechi. Și nici deschiderea unei noi secții nu rezolvă situația. Mult mai onorabil și câștigat politic ieșea Ponta dacă presa Guvernul să găsească o strategie viabilă pentru Oltchim. Oricare ar fi fost asta, chiar și o măsură dureroasă. Pe care o putea prezenta, de exemplu, oltchimiștilor, în aprilie 2013, când au manifestat cu orele, cu miile, în fața Palatului Victoria. Dar atunci Ponta a trimis la înaintare trei consilieri, un secretar de stat de la economie și ministrul pentru relația cu sindicatele. E drept, cum să fi apărut în fața lor când nu avea nici curaj, nici strategie. Orice ar spune premierul, în timp ce Boc a dat dovadă de curaj, pe el îl macină frica. Nu cred că poate fi un premier complet unul care nu-și asumă și aspectele mai neplăcute din mandat. Iar un premier bun vine și cu soluții. Victor Ponta are încă timp să ne arate că ne-am înșelat, că poate fi și una, și alta.
Recomandările noastre
