Editura Evenimentul si Capital

BREXIT. Discursul despre MAREA BRITANIE ȘI EUROPA, ținut de Margaret Thatcher, la College of Europe din Bruges, în 1988

Margaret Thatcher a ținut în 1988 un discurs care parcă anunta BREXITUL
Autor: | | 7 Comentarii | 7341 Vizualizari

“ Domnule prim-ministru, domnule Rector, excelentele voastre, doamnelor si domnilor:

Ingaduiti-mi mai intai sa va multumesc pentru acordarea acestei oportunitati de a ma intoarce la Bruges, in circumstante foarte diferite de cele ale ultimei mele vizite efectuate la scurt timp dupa dezastrul de la Zeebrugge Ferry, cand curajul belgian si devotamentul medicilor si asistentelor dvs au salvat atatea vieti britanice.

In al doilea rand, permiteti-mi sa spun ce placere este sa vorbesc la Colegiul Europei aflat sub distinsa conducere a rectorului sau [profesorul Lukaszewski - nota traducatoarei]. Colegiul joaca un rol vital si din ce in ce mai important in viata Comunitatii Europene.

In al treilea rand, as dori sa va multumesc pentru invitatia de a-mi sustine discursul in aceasta magnifica sala. Ce loc mai bun pentru a vorbi despre viitorul Europei decat o constructie care ne aminteste de maretia pe care Europa o atinsese deja acum peste 600 de ani. Orasul Bruges pastreaza pentru noi, britanicii, si alte semnificatii istorice. Geoffrey Chaucer era un vizitator frecvent aici. Si prima carte tiparita in limba engleza a fost produsa aici, in Bruges, de William Caxton. 

BRITANIA SI EUROPA

Domnule Presedinte, m-ati invitat sa vorbesc despre Britania si Europa. Poate ca ar trebui sa va felicit pentru curajul dvs. Daca ar fi sa dati crezare unora dintre lucrurile spuse si scrise despre vederile mele asupra Europei, ar fi ca si cum l-ati fi invitat pe Ginghis Han sa vorbeasca despre coexistenta pasnica! [doamna Thatcher avea umor - nota traducatoarei]

Doresc sa incep eliminand cateva mituri despre tara mea, Britania, si relatia cu Europa, iar pentru a face asta, trebuie sa spun cate ceva despre identitatea Europei insesi.

Europa nu este creatia Tratatului de la Roma [tratatul de infiintarea a Comunitatilor Europene 1950 - nota traducatoarei]. Cu atat mai putin ideea europeana este proprietatea vreunui grup sau institutii.

Noi, britanicii, suntem mostenitorii legatului culturii europene in egala masura cu oricare alta natiune. Legaturile noastre cu restul Europei, cu continentul Europei, au fost un factor dominant al istoriei noastre.

Pret de trei sute de ani am fost parte a Imperiului Roman si hartile noastre inca pastreaza liniile drepte ale drumurilor pe care romanii le-au construit.

Stramosii nostri – celti, saxoni, danezi – au venit de pe Continent.

Natiunea noastra a fost – in acest cuvant preferat de Comunitate – “restructurata” sub domnia normanda si angevina [de la Casa de Anjou] in secolele al XI-lea si al XII-lea.

Anul acesta aniversam 300 de ani de la glorioasa revolutie in care coroana britanica a fost preluata de Printul William de Orange si Regina Mary.

Vizitati marile biserici si catedrale ale Britaniei, cititi literatura noastra si ascultati limba noastra: toate stau marturie a bogatiei culturale pe care am preluat-o de la Europa si pe care alti europeni au preluat-o de la noi.

Noi, britanicii, suntem pe drept mandri de felul in care, de la Magna Carta din 1215, am fost pionierii si am dezvoltat institutii reprezentative ca bastioane ale libertatii. Si mandri de felul in care timp de secole Britania a fost caminul oamenilor din restul Europei care cautau adapost din calea tiraniei.

Insa stim ca fara mostenirea ideilor politice europene nu am fi putut realiza atat de mult. De la gandirea clasica si medievala am imprumutat conceptul de domnie a legii care delimiteaza societatea civilizata de barbarie. Si de la Crestinatate , la care Rectorul s-a referit – Crestinatate care vreme indelungata a fost sinonima cu Europa – cu recunoasterea naturii unice si spirituale a individului, pe care idee noi ne bazam si azi credinta in libertatea personala si alte drepturi ale omului.

Prea des istoria Europei este descrisa ca o serie de interminabile razboaie si certuri. Totusi, din perspectiva prezentului, ce prevaleaza este experienta comuna. De exemplu, povestea felului in care Europenii au explorat, au colonizat – si da, fara scuze – au civilizat o buna parte din lume este istoria extraordinara a talentului, priceperii si curajului. 

Dar noi, britanicii, avem un fel foarte special de a contribui in Europa. De-a lungul secolelor ne-am luptat pentru a impiedica Europa sa cada sub dominatia unei singure puteri. Ne-am luptat si am murit pentru libertatea ei.

La numai cateva mile de aici zac trupurile a 120.000 de soldati britanici care au murit in Primul Razboi Mondial. Daca n-ar fi fost vointa de a lupta si de a muri, Europa ar fi fost unita de multa vreme, insa nu in libertate si justitie.

Ajutorul britanic pentru miscarile de rezistenta de-a lungul ultimului Razboi a fost cel care a ajutat mentinerea vie a flacarii libertatii in atatea tari, pana la ziua eliberarii.

Maine, Regele Badoiun [al Belgiei] va participa la comemorarea multor bravi belgieni care si-au dat viata in serviciul militar al Aviatiei Regale Britanice [Royal Air Force; RAF] – un sacrificiu pe care niciodata nu-l vom uita.

Si a fost dinspre fortareata insulei noastre locul de unde a inceput eliberarea Europei.

Si iata-ne azi, stand impreuna.

Aproape 70.000 de militari britanici sunt stationati in Europa continentala.

Numai aceste lucruri si dovedesc angajamentul nostru fata de viitorul Europei. 

Comunitatea Europeana este doar o manifestare a identitatii europene, dar nu este singura. 

Nu trebuie sa uitam Estul de dincolo de Cortina de Fier [pentru cei mai tineri, era vorba de lagarul comunist sovietic, din care faceam parte si noi - nota traducatoarei], oameni care odata s-au bucurat de impartasirea plenara a culturii, libertatii si identitatii europene, si carora li s-au retezat radacinile. Trebuie sa privim la Varsovia, Praga si Budapesta ca la mari orase europene. Si nu trebuie sa uitam ca valorile europene au ajutat Statele Unite ale Americii sa devina valorosul si viteazul aparator al libertatii care sunt. 

VIITORUL EUROPEI

Aceasta nu este o cronica arida a unor fapte obscure din bibliotecile prafuite ale istoriei. Este consemnarea a aproape doua mii de ani de implicare britanica in Europa, de cooperare cu Europa si de contributie in Europa, contributie care azi este la fel de valida si ferma ca-ntotdeauna.

Da, am privit si la orizonturi mai largi – la fel ca altii – si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, pentru ca Europa nu ar fi prosperat niciodata si nu va prospera niciodata ca un club ingust la minte, orientat doar spre interior.

Comunitatea Europeana apartine tuturor membrilor ei. 

Si dati-mi voie sa fiu foarte clara:

Marea Britanie nu viseaza la o existenta calduta, izolata la periferiile Comunitatii Europene. Destinul nostru este in Europa, ca parte a Comunitatii.

Insa asta nu inseamna ca viitorul nostru sta numai in Europa, si nici al Frantei sau al Spaniei, sau al oricarui alt membru.

Comunitatea nu este un scop in sine, un obiectiv final. Nici nu este un instrument institutional care sa fie modificat constant conform dictatelor unui concept intelectual abstract.

Nici nu trebuie sa fie osificata de interminabile reglementari. 

Comunitatea Europeana este un mijloc practic prin care Europa poate asigura prosperitatea si securitatea oamenilor ei intr-o lume in care exista multe alte natiuni si grupuri de natiuni puternice. 

Noi, europenii, nu ne putem permite sa risipim energii in dispute interne sau dezbateri institutionale tainice. Acestea nu sunt un substitut pentru actiunea eficienta. 

Europa trebuie sa fie pregatita atat pentru a contribui cu toata forta la propria securitate cat si pentru a concura comercial si industrial intr-o lume in care succesul este de partea tarilor care incurajeaza initiativa si intreprinderile private, mai degraba decat de partea celor care incearca sa le diminueze. 

In seara aceasta as dori sa stabilesc cateva principii calauzitoare pentru viitor, care cred ca vor asigura succesul Europei, nu doar in termenii economiei si apararii, ci si in privinta calitatii vietii si influentei asupra oamenilor ei. 

1.COOPERARE VOLUNTARA INTRE STATELE SUVERANE 

Primul meu principiu calauzitor este acesta: cooperarea voluntara si activa intre state suverane independende este cea mai buna cale pentru a construi o Comunitate Europeana de succes.

 A incerca sa suprimi nationalitatea si sa concentrezi puterea la centrul unui conglomerat european ar fi extrem de daunator si ar pune in pericol obiectivele pe care incercam sa le realizam. 

Europa va fi mai puternica tocmai pentru ca are Franta ca Franta, Spania ca Spania, Marea Britanie ca Marea Britanie, fiecare cu obiceiurile, traditiile si identitatea ei.

Ar fi o nebunie sa incerci sa le incadrezi intr-un fel de tipar identitar de personalitate europeana.

Unii dintre parintii fondatori ai Comunitatii credeau ca SUA ar trebui sa fie modelul. Insa intreaga istorie a Americii este substantial diferita de a Europei.

Oamenii au plecat acolo pentru a scapa de intoleranta si constrangerile vietii din Europa. Ei au cautat libertate si oportunitati; si puternicul simt al acestui scop i-a ajutat, de peste doua secole, sa creeze o noua unitate si mandrie de a fi american, la fel cum mandria noastra sta in aceea de a fi britanic sau belgian sau olandez sau german.

Sunt prima care sa afirm ca in multe privinte tarile Europei ar trebui sa incerce sa vorbeasca pe o singura voce. Doresc sa ne vad lucrand mai strans asupra lucrurilor pe care le putem face mai bine impreuna decat singuri. Europa este mai puternica atunci cand procedam asa, fie ca vorbim de comert, aparare sau relatiile cu restul lumii.

Insa a lucra impreuna nu presupune centralizarea puterii la Bruxelles sau ca deciziile sa fie luate de o birocratie numita. 

Intr-adevar, este ironic faptul ca chiar atunci cand tari ca URSS, care incearca sa dirijeze totul de la centru, invata ca succesul depinde de dispersarea puterii si deciziei de la centru, exista unii in Comunitate care par a dori sa mearga in directia opusa.

Noi nu am retras cu succes barierele impuse de statul britanic doar ca sa le vedem reimpuse la nivel european de un Super-Stat european exercitand o noua dominatie de la Bruxelles. 

Sigur ca dorim sa vedem Europa mai unita si cu un mai mare sens al scopului comun. Insa asta trebuie sa se intample intr-un fel care sa conserve traditiile diferite, puterile parlamentare si simtul mandriei nationale ale fiecarei tari; pentru ca acestea au fost sursa vitalitatii Europei de-a lungul secolelor.  

2.INCURAJAREA SCHIMBARII

Al doilea principiu calauzitor al meu este urmatorul: politicie comunitare trebuie sa abordeze problemele prezente intr-un mod practic, oricat de dificil ar fi.

Daca nu putem reforma acele politici comunitare care sunt evident gresite sau ineficiente si care produc pe buna dreptate nelinistea publica, atunci nu vom obtine suportul public pentru dezvoltarea viitoare a Comunitatii. 

Si de aceea realizarile Consiliului European de la Bruxelles din februarie trecut sunt atat de importante.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate