Armata Coreei de Nord poate fi mortală, dar aviația este o glumă. Forța Aeriană a Armatei Populare din Coreea de Nord (KPAAF) - denumită Comandamentul Forțelor Aeriene și Antiaeriene din documentele sud-coreene - nu se află în elita forțelor aeriene mondiale.

În cazul unui război, Statele Unite și Coreea de Sud nu ar putea evita pur și simplu angajarea unei astfel de ținte aeriene - mai ales dacă a fost o instalație civilă sau un fel de activ militar vital. Mai mult, împotriva unui inamic precum Coreea de Nord, apărătorul nu are cum să știe că un astfel de avion atacant nu poartă un fel de armă chimică sau biologică - caz în care chiar și doborârea avionului este problematică.

Cu toate acestea, forțele nord-coreene sunt devotate fanatic Kim Jong-Un și regimului Kim - care seamănă mai mult cu o monarhie confuciană cu stiluri staliniste decât cu comunismul în stil sovietic. Supraviețuirea regimului este și supraviețuirea lor și, prin urmare, așa-numita armată populară coreeană este dedicată liderului lor suprem și este probabil să lanseze o apărare fanatică în cazul unui război.

Fanatici, dar cu echipament militar învechit

Chiar și echipamentul vechi pe care îl deține KPAAF poate fi folosit cu un efect bun de către un inamic fanatic.

Printre cele mai vechi și învechite avioane din forța aeriană nord-coreeană se numără Shenyang J-5, o copie chineză a Mikoyan Gurevich MiG-17 Fresco din anii 1950. Se crede că Coreea de Nord deține aproximativ 106 de astfel de aeronave . Un alt avion nord-coreean este Shenyang J-6, un derivat chinezesc al  Mikoyan Gurevich MiG-19. Nord-coreenii au aproximativ 97 dintre bucăți.

Atât J-5, cât și J-6 sunt învechite fără speranță și, dacă e ceva, în timpul operațiunilor de luptă regulate ar fi pur și simplu bureți de rachetă pentru luptătorii americani și sud-coreeni și baterii de rachete sol-aer. De fapt, aceasta nu este probabil o misiune proastă pentru aceste aeronave - rachetele sol-aer și armele precum AIM-120 AMRAAM sunt scumpe, iar stocurile sunt relativ limitate. Dărâmarea lor ar absorbi inventarele vitale ale rachetelor interceptoare.

Dacă, de exemplu, dacă ar izbucni războiul și un J-5 nord-coreean ar trece în spațiul aerian sud-coreean în încercarea de a ataca o țintă terestră, forța aliată l-ar doborâ. Dar chiar și o singură rachetă Patriot PAC-3 costă mai mult de 3 milioane de dolari.

Astfel, în timp ce Coreea de Nord pierde un J-5 antic, Statele Unite ar fi cheltuit 6 milioane de dolari și ar fi epuizat o parte din inventarul său de rachete care ar fi putut fi folosită mai bine pentru a se apăra împotriva unei amenințări mai importante, cum ar fi o rachetă balistică. Chiar și o rachetă aer-aer folosind un AMRAAM ar costa mult peste un milion de dolari - mai ales dacă ar fi un model târziu AIM-120D.

Cu toate acestea, în cazul unui război, Statele Unite și Coreea de Sud nu au putut evita pur și simplu angajarea unei astfel de ținte aeriene - mai ales dacă a fost o instalație civilă sau un fel de activ militar vital. Mai mult, împotriva unui inamic precum Coreea de Nord, apărătorul nu are cum să știe că un astfel de avion nu poartă un fel de armă chimică sau biologică - caz în care chiar și doborârea avionului este problematică.