Andrei Postelnicu: "Sindicatele au latrat, guvernul a mieunat. Si, uite asa, cu liberalii la putere, ne-am ales cu o masura socialista."
Sindicatele au latrat, guvernul a mieunat. Si, uite asa, cu liberalii la putere, ne-am ales cu o masura socialista - cresterea salariului minim pe economie - care-ar putea plasa economia pe o traiectorie ce duce catre perioada de instabilitate economica a anilor ‘90.
Un salariu minim stabilit arbitrar, nu de piata, este nociv prin definitie. In contextul dezechilibrelor cu care se confrunta economia, un salariu minim de 500 de lei/luna risca sa faca si mai mult rau.
Avem un deficit comercial mare, iar productivitatea muncii nu creste in ritm cu salariile. Cresterea economica este alimentata de consum pe credit, care ar putea fi sufocat de dobanzi mai mari, necesare pentru combaterea inflatiei. Din afara, ne confruntam cu un euro puternic, preturi crescande la alimente, si o cota a petrolului de aproape 100 de dolari barilul. Iar peste toate troneaza pericolul unei crize a creditarii, sub forma unor conditii mult mai drastice de acordare a imprumuturilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Acest context macroeconomic cere disciplina fiscala si evitarea cu orice pret a masurilor cu potential inflationist. Salariul minim nu intruneste niciuna dintre aceste conditii. Mai mult, in prag de ciclu electoral, risca sa fie doar inceputul unei serii de politici economice anapoda. Lucrul acesta a fost subliniat de agentia Standard&Poor’s saptamana trecuta, cand analistii agentiei au schimbat prognoza Romaniei de la „neutru” la „negativ” din cauza betiei de cheltuieli din buget a guvernului Tariceanu.
Analistii Standard&Poor’s, al caror verdict influenteaza termenii pe care Romania ii poate obtine cand vrea capital pe piata externa, observa ca ritmul cresterii cheltuielilor din buget este cu 7,1 la suta mai mare decat rata cresterii produsului intern brut. Cu alte cuvinte, guvernul cheltuieste 1.07 lei in plus pentru fiecare leu de crestere economica. In Croatia, aceeasi cifra este de 0,14, iar in Bulgaria, de 0,1.
Toate aceste lucruri nu conteaza pentru sindicalisti, care demonstreaza aceeasi ignoranta si egoism precum colegii lor de pretutindeni. Deghizati in aparatori ai proletariatului nevoias, sindicalistii romani se comporta ca niste bisnitari. S-au obisnuit sa santajeze cu succes guvern dupa guvern, netinand cont de consecintele demersurilor lor. Inceputa cu „nu ne vindem tara”, traditia de subminare a interesului Romaniei de catre sindicate continua acum cu salariul minim stabilit aiurea.
Ce-i drept, guvernul actual a mostenit aceasta situatie de la regimul Iliescu-Nastase. Sub pretextul unei false solidaritati sociale, cu cinism si lasitate, acesta a mituit sindicatele cu masuri pseudosociale paguboase si gandite doar pe termen scurt, evitand adevaratele reforme de care economia are nevoie.
Raspunsul actualului guvern nu ar trebui sa fie insa si mai mult cinism si lasitate, ci curaj si luciditate. Desi o criza nu pare iminenta pentru Romania, prea multi factori converg pentru a ne face mai vulnerabili pe zi ce trece. Capacitatea de a anticipa si de a fi pregatit pentru situatii critice diferentiaza un om de afaceri de un bisnitar - guvernului Tariceanu nu ar trebui sa i se explice care e optiunea ideala.
Recomandările noastre
