La întoarcerea în țară a lui Klaus Iohannis, duminică, 14 decembrie 2014. Mircea Badea a postat pe Facebook următoarele rînduri: „Se întorc bugetarii din Palm Beach. Îmi place că avem o clasă mijlocie puternică. P.S. Ni se spune că a venit cu o cursă de linie la clasa economic. Deci omul e modest și cînd se întoarce din Palm Beach.”

Fie și la o lectură de analfabet,  se poate observa că rîndurile lui Mircea Badea sunt, din punct de vedere al atacului la o persoană publică, apă chioară. Cu toate acestea, Reporter virtual, un site care și-a luat cu de la sine putere dreptul de a fi cîinele de pază al fecioriei deontologice a presei noastre ( rînd pe rînd, ziare, televiziuni, jurnaliști, oameni de televiziune, au primit bulane-n cap pentru așa zise încălcări ale eticii - pe mine, de exemplu, m-au răstignit pe un dîmb de rahat, pentru că mi-am permis să am o intervenție telefonică la România tv  fără să cer aprobarea scrisă a patronului Răsvan Cornățeanu), i-a răspuns violent lui Mircea Badea justificînd, în locul înaltului demnitar, banii cheltuiți  cu deplasarea și concediul.

Reacția site-ului Reporter virtual poate fi considerată o premieră în istoria presei românești, chiar și a celei care folosește,  pe post de  cerneală,  doar două materiale –rahatul,  pentru unii  și mierea, pentru alții:

O publicație, fie ea și online, devine avocatul unui înalt demnitar în fața celor care-și permit întrebări,  chiar și sfioase, în legătură cu faptele demnitarului.

Plecînd de la această ciudățenie, am scris pe cristoiublog.ro un text intitulat  Pe lîngă SPP-ul propriu-zis, Klaus Iohannis beneficiază și de o presă SPP!

Reprodus de Evenimentul zilei, textul meu a beneficiat de comentariile cititorilor.

Pe cele cu care m-am obișnuit deja – pentru că ele dau seamă de vagoanele de prostie agresivă din societatea noastră ferentarizată – nu le-am luat în seamă. Le-am luat în seamă, în schimb, pe cele care-și puneau întrebări legitime în legătură cu secretoșenia din jurul acestui concediu, aparținînd, totuși, președintelui României și nu unei starlete echivoce.

Dintre comentarii îmi permit să-l transcriu pe acesta, dată fiind chestiunea mai largă sugerată de cititor: ,,De pildă, preşedintele ales a anunţat că este invitat în SUA, ca atare e posibil ca nu el să-şi fi plătit excursia în Palm Beach.

Ei bine, fraza asta este scrisă de un KRETTIN TOTAL REAL și nicidecum «Virtual» cum se dă ăla anonim pe net.

În orice țară din lume presa ar fi fost extrem de interesată și ar fi făcut totul sa afle CINE sînt aceste misterioase entități care plătesc excursii președintelui în stațiuni de lux și mai ales DE CE!!!

Bizar este că presa de la noi nu e totuși chiar așa diferită de cea occidentală, vezi cazul Ponta, cînd a funcționat normal, au apărut imediat și poze cu Ponta în Dubai, pînă și bonul fiscal cu cîte Cola, Whisky și șampanie a băut Ponta și cît au costat, plus întrebările de rigoare.

Aici se întîmplă ceva bizar, ceva nu e lucru curat la mijloc cu secretomania asta și valul de oțel din jurul Eroului.”

Klaus Iohhanis sau, cum îl alintă presa amabilă cu Palatele, președintele ales, s-a întors duminică din concediul pe care și l-a luat în numele epuizării din campanie și al nevoii de forțe proaspete din iminenta funcție.

Klaus Iohannis  și-a făcut concediul, împreună cu soția, la Palm Beach.

La întoarcere a făcut o escală de patru zile la München, pentru a-și vedea părinții.

Sub același pretext, imediat după al doilea tur de scrutin, Victor Ponta a plecat în concediu. Ultimele trei zile din acest voiaj le-a petrecut în Dubai. Despre aceste ultime trei zile, presa noastră, zisă și independentă,  în frunte cu postul tv Realitatea tv, a dat fotografii, note de plată și păreri ale chelnerilor români din Dubai despre Victor Ponta, păreri din care am înțeles că ospătarii români, spre deosebire de toți ospătarii de pe Planetă, cînd văd un client, nu se gîndesc cum să-i smulgă un bacșiș cît mai gras, ci dacă să-l scuipe sau nu pe motive politice. Cel puțin așa am înțeles eu din una dintre numeroasele predici protopopești ținute la Realitatea tv de discipolul lui Mihai Gâdea în materie de presă-  Rareș Bogdan. Că unul dintre ospătarii români de la localul din Dubai, cînd l-a văzut pe Victor Ponta în local,  i-a venit să dea fuga-fuguța la masa acestuia și să-l scuipe, deoarece, el l-a votat, la sfatul lui Bogdan Rareș, pe Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a stat la Palm Beach o săptămînă. Ce înseamnă să nu piezi scrutinul! Președintele zis și ales și-a putut petrece în liniște  concediul. Presa din România n-a publicat nici o poză cu el în chiloți sau Doamne ferește! nud și cu distinsa soție îndreptîndu-și sutienul. Sînt convins că seara a mers și el ca tot omul la un local. Nici un ospătar român nu l-a pozat pentru a trimite poza unui site din România. Nici un ospătar român n-a simțit nevoia să-l scuipe, pe motiv că el l-a votat pe Victor Ponta.

Ciudățenia s-ar putea explica într-un singur mod: SRI n-a reușit să recruteze pe cineva de la Palm Beach. Nu e însă timpul pierdut. La anul, Klaus Iohannis va merge iar la Palm Beach. Și pentru un serviciu secret serios cum e SRI nu strică să ai o poză nițel stînjenitoare cu președintele Republicii. La o adică, pac! la presa de ofițeri acoperiți!

În consecință, despre concediul de la Palm Beach din presa română n-am aflat nimic. S-a lăsat să se înțeleagă că președintele ales n-a băut, n-a mîncat, n-a făcut plajă, ci, asemenea lui Simeon Stâlpnicul, a stat timp de șapte zile în vîrful unui par, meditînd la destinele României, în timp ce,  de jos, distinsa soție îi striga, disperată, c-ar vrea să meargă și ea la discotecă.

Nici înainte de plecarea în concediu, nici pe parcursul concediului, nici după, presa noastră independentă, atît de vigilentă  în supravegherea oamenilor noștri politici ajunși în demnități, nu i-a cerut lui Klaus Iohannis să ofere opiniei publice amănunte despre acest concediu.

Nu despre cum s-a bronzat, nu despre ce a mîncat și ce a băut, nu dacă și-a ținut sau nu soția de mînă, ci despre lucruri pe care opinia publică trebuie să le știe, iar Klaus Iohannis e obligat să le declare: 1.          Pe ai cui bani și a petrecut concediul la Palm Beach? Pe ai săi?  Și dacă da, de unde are acești bani? Pe ai altuia? Și dacă da, în virtutea căror relații i-a dat respectivul banii? 2.          La cine a stat la Palm Beach? La familia unui român? Dacă da, cine e capul familiei și ce învîrte el în SUA și, eventual, în România? La familia unui american? Dacă da, în ce împrejurări a statornicit o relație atît des strînsă cu un american încît acesta să-l găzduiască timp de șapte zile?

Klaus Iohannis nu e un simplu cetățean al Republicii. Nu e nici măcar interpretul lui James Bond, ca să admitem că nu dă amănunte despre vacanța sa decît contra cost. Klaus Iohannis e președintele ales al României.

De duminică, 21 decembrie 2014, el va fi șef de stat cu depline puteri. Pentru cinci ani sau, poate, pentru zece, dacă are noroc să nu fie suspendat de două ori, precum Traian Băsescu.

Că vrea sau nu, Klaus Iohannis a devenit, chiar din timpul campaniei electorale, cînd unii au pariat pe el, ținta a numeroase persoane mai mult sau mai puțin dubioase, dispuse să facă orice pentru a-i intra pe sub piele și a obține astfel avantaje mai mult sau mai puțin corecte din punct de vedere legal sau chiar moral.

Campania electorală din 2014 s-a desfășurat într-un fel aparte. Din start, Klaus Iohannis a beneficiat de  o presă care  l-a tratat cu evlavie și  a sărit, isterică,  la orice jurnalist care ar fi cutezat, luîndu-și în serios profesia, să-și pună întrebări despre  trecutul candidatului Klaus Iohannis, despre oamenii de afaceri din jurul acestuia, despre afacerile ca primar, despre momentul premierului de la Grivco.  În istoria presei românești va rămîne ca exemplu de presă cădelnițăreasă  declarația lui Bogdan Rareș că i-a venit să-i dea cu cana de apă în cap unei colege care a îndrăznit să-i pună o întrebare incomodă lui Klaus Iohannis la confruntarea sinistră profesional de la Realitatea tv. Pentru a pune bomboana pe coliva presei românești, Bogdan Rareș și-a cerut public mii de scuze lui Klaus Iohannis că n-a răspuns el în locul candidatului la întrebările – recunoștea moderatorul! – astfel formulate, încît să-l ajute să răspundă cît mai bine.

Să admitem că presa noastră nu și-a îndeplinit menirea de  supraveghere a politicului în cazul candidatului Klaus Iohannis, pentru că Victor Ponta părea să domine zdrobitor, iar Klaus Iohannis părea să n-aibă nici o șansă.

Să admitem că scrutinul prezidențial din 2014 a dus la activarea tuturor ofițerilor acoperiți și ai agenților de influență ai SRI din presa noastră, marcată și de existența unor publicații sau chiar trusturi media paravan ale SRI. Dar acum? Acum Klaus Iohannis e președintele României. Acum Klaus Iohannis aparține Puterii. Și încă ce Putere! Acum nu numai opinia publică, dar și Klaus Iohannis au nevoie de o presă severă, fără a fi dușmănoasă, de o presă care să pună întrebări și care să-l mustre pe Noul ales cînd ar semne c-o ia razna. Observ însă că presa noastră zisă și independentă continuă să fie chibiț electoral pentru Klaus Iohannis.

Nu numai că nimeni nu se întreabă pe ai cui bani și-a petrecut Klaus Iohannis concediul la Palm Beach, dar, mai mult tot, ceea ce face politicianul Klaus Iohannis  e primit de presă cu o evlavie  fără cusur, pe care n-am mai întîlnit-o, în post decembrism, în cazul nici unui alt politician. Ca tot politicianul, Klaus Iohannis scrie sau mă rog i se scriu pe facebook fel de fel de mesaje. Ca toate producțiile politicianiste, mesajele nu sar peste granița limbajului de lemn specific rutinei de comunicare. Cu toate acestea, site-uri, ziare, televiziuni, preiau aceste Comunicate sub titluri gen: Mesaj emoționant din partea lui Klaus Iohannis! Splendinda lovitură dată de Klaus Iohannis. Adăugînd acestor realități, notațiile liricoide despre viața pămîntească a insului fizic Klaus Iohannis (pentru presa noastră, el nu calcă, el plutește deasupra apelor, ca  Duhul Sfînt, el nu asudă, el emite efluvii parfumate!), ai impresia că-n 16 noiembrie 2014 în România n-a avut loc al doilea tur se scrutin, ci a doua înviere a lui Christos.

Repet ce-am mai spus și ce-am mai scris din perspectiva unui om care a  studiat dezastrul numit Cultul personalității în Istorie. Atmosfera asta de evlavie, în care presa simte nevoia să-și țină răsuflarea cînd scrie numele lui Klaus Iohannis,  de teamă ca nu cumva să nu miroasă a tămîie, îi face rău noului președinte  înainte de toate.

Klaus Iohannis, văzînd că i se caută în coarne,  nu mai e atent la ceea ce face. Alegerea consilierilor se face prin  giugiuleli pe facebook. Președintele ales n-a catadicsit să acorde un interviu presei române. Președintele ales n-a catadicsit să ne explice pe ce bani și-a petrecut concediul la Palm Beach. Dacă mă gîndesc bine, n-avem de ce să-i reproșăm așa ceva. Presa noastră se poartă cu Klaus Iohannis mai ceva ca o proastă căzut-n limbă după un bărbat fercheș. Și ca și în cazul proastei amorezate, Prea Adulatul își permite orice față de presă.   NB Tragedia de la Sutghiol a atras atenția asupra unei alte creații artificiale a prese noastre militarizate: Raed Arafat. Cînd mă gîndesc că pentru un text critic despre această fantoșă a scenei noastre publice, pîrît de Raed Arafat, am fost amendat cu 14 milioane lei (pe stil vechi) de C. N. C. D., mai că-mi vine să scot limba la  toți cei care l-au gîdilat cu limba drept întruchiparea Profesionalismului, Cinstei și Devotamentului.