Piaţa, San Marco, din Veneţia este cea mai cunoscută piaţă a lumii. 14 milioane de oameni trec anual prin ea. Pieţele. Celebre sau aproape necunoscute. Mari sau mici. Scene ale unor ample procesiuni și ritualuri. În egală măsură, scene ale spectacolului vieții cotidiene. Locul eşafoadelor. Păstrătoare de tradiţii. Arene pentru coride. Sau, pur şi simplu, loc de întâlnire pentru o şuetă.

Muzeul Municipiului Bucureşti organizează joi, 23 aprilie, la ora 19.00, conferinţa „Piaţa, loc simbolic al oraşului”. Conferinţa va fi susţinută de Cătălin D. Contantin.

Cătălin D. Constantin este editor de carte, predă cursuri și seminare la departamentul de studii culturale și antropologie al Facultății de Litere de la Universitatea din București şi ne invită într-un periplu pasionant prin mai multe dintre piețele orașelor europene. Prezentarea sa este insotita de numeroase fotografii.

 

Piata din Bruges

 

„O piață se desfășoară pe mai multe nivele. Există un nivel arhitectonic, unul istoric, unul social și unul simbolic. Probabil că și alte perspective sunt posibile. În conferința mea mă interesează nivelul simbolic. El își făurește existența combinând, după legi ce-i sunt specifice, elemente ale primelor trei nivele. Am aruncat asupra pieței o privire antropologică. Mi-am asumat rolul de outsider și am încercat să devin insider, așa cum cere teoria antropologică, adică am pornit către alte spații culturale, pe care le puteam vedea cu ochi proaspăt și străin, pentru a încerca apoi familiarizarea culturală cu spațiul lor și alunecarea privirii din afară spre înăuntru. De aceea vorbesc mai mult despre piețe de orașe din afara României”, ne-a declarat Cătălin D. Constantin.

„Piaţa, loc simbolic al oraşului”

 

 Ce sunt pieţele? Noi poate avem o altă percepţie. Poate ne gândim la un loc din care cumpărăm, în fugă, zarzavaturi. Aici e vorba de piaţa-poveste.  „Adevăr evident: piețele nu există în sine, ci numai în interiorul așezărilor. Dar de aici decurge natura elementară a pieței, cea mai comună și totodată clară  metodă de a defini arhitectural piața e prin raportare la orașul construit din jur. Fie ele organic dezvoltate sau așezate pe teren potrivit unui diagrame sau a unui caroiaj prestabilit, orașele prezintă în structura lor o tensiune fundamentală între spațiul pieței și restul hărții lor. Spațiu deschis versus spațiu închis. Spațiu de trecere versus spațiu de staționare-  spune cercetătorul. Ca o piață să existe clădirile nu sunt totuși suficiente. Orașele sunt un amalgam de oameni și clădiri, iar relația dintre acești doi termeni nu e atât de clară pe cât ar părea la prima vedere. Oamenii construiesc clădirile și felul în care o comunitate își pune în spațiu povestea, istoria, religia, credințele de orice fel, nevoile concrete ale vieții de zi cu zi e până astăzi nu foarte clar, nenumărate nuanțe ale acestui proces complicat ne scapă și probabil că el nu se va lăsa descris complet niciodată.”

 

 

Tryavna, la poalele Balcanilor

 

San Marco, povestea unei pieţe celebre

Povestea unei pieţe celebre –San Marco, din Veneţia.  „O simplă plimbare în Piața și în Piațeta San Marco poate arăta cum comunitatea din lagună și-a întors la un moment dat în istorie privirile dinspre exterior spre interior. Pentru a fi un spațiu arhitectural și geometric, piața e în mod necesar și aprioric un spațiu antropologic. Ea poate exista după, dar nu în afara istoriei comunității care a construit-o. Cu toate acestea, piața intră în real doar odată cu existența ei fizică. Aceasta generează o altă piață, una a oamenilor care o locuiesc, o străbat, o fac scenă a vieții lor, a istoriei lor individuale și mai ales colective. Din această perspectivă clădirile nu sunt piața, ci sunt în piață, spațiu care le conține, ca și cum piața ar exista în afara lor.”

 

Vizitezi Piaţa San Marco şi poţi „citi” istoria veneţienilor şi încerci să înţelegi de ce merg acolo, an de an, 14 milioane de turişti.  „San Marco din Veneția e printre cele mai cunoscute piețe ale lumii, poate chiar cea mai cunoscută, și, în mod clar, una dintre piețele cele mai neschimbate ale Europei de-a lungul istoriei ei de aproape o mie de ani. Geometria Pieței San Marco a fost mai mereu atent, deliberat și subtil elaborată, chiar dacă uneori întâmplarea și-a spus și ea cuvântul. S-a bucurat, se bucură de o celebritate uluitoare, paisprezece milioane de turiști trec anual prin piața San Marco. La polul opus, piețele unor așezări de munte din Grecia de Nord unde am poposit într-o cercetare de teren antropologică, anul trecut, în februarie, și anul acesta, în martie, sunt jumătate de an goale și mor neștiute, deși e posibil ca vârsta lor să fie, măcar la modul simbolic, chiar mai veche decât cea a Pieței San Marco. Geometria lor e în cea mai mare parte rezultatul deloc elaborat al adaptării la o topografie montană accidentată, al unui mod de viață seminomad și al unor întâlniri din istorie mai degrabă întâmplătoare, aceasta, desigur, în măsura în care socotim istoria o succesiune de întâmplări. Ele nu au fost „gândite”, ci reprezintă mai degrabă expresia spontană a unui anumit mod de a fi al unei colectivități tradiționale atipice, deși există destule teorii și puncte de vedere care să conteste astfel de materializări ale inconștientului colectiv al unei comunități, ” adaugă Cătălin D. Constantin.

Spania. Piaţa toreadorilor dintr-un sat necunoscut

Piata din micul sat spaniol - Chinchon

O piaţă mică din Spania, dintr-un sat aflat în apropierea Madridului, spune altă istorie. Satul Chinchón. Un loc neştiut de turişti. Un fel de sipet, care păstrează în el bijuterii nepreţuite.  Cătălin D. Constantin  povesteşte: ”A fost proiectată în 1499 şi rămâne un secret bine ascuns al Spaniei, chiar în coasta Capitalei, pentru că rareori turiştii străini ajung aici. E dispusă în cerc, total atipic pentru Spania. Cu mijlocul nepavat, doar ţărână. Pe laterale, clădirile, datând din secolele XV–XVII, oarecum identice, sunt dispuse pe trei niveluri şi au, toate, o prispă ce dă spre piaţă. Nu mai puţin de 234 de galerii de lemn. Biserica, Nuestra Señora de la Asunción, a fost ridicată începând cu secolul al XV-lea şi retablul păstrează o pictură de tinereţe a lui Goya. Piaţa se află în mijlocul satului, dar e punctul cel mai de jos: de oriunde vii, trebuie să cobori ca să ajungi aici, iar toate casele au vedere la piaţă. În Spania, pieţele, chiar cele mai mari, au servit deseori drept arenă improvizată pentru luptele cu tauri. La Chinchón, piaţa a fost de la început gândită ca arenă de luptă, coride au loc destul de des pe parcursul verii, iar cea din octombrie e celebră în zonă, pentru că atunci vin la Chinchón câţiva dintre cei mai cunoscuţi toreadori ai Spaniei.”

În această piaţă „au loc festivaluri tradiţionale - satul are un cor cu activitate neîntreruptă din Evul Mediu până astăzi, ceremoniile religioase din Semana Santa se desfăşoară tot în piaţă. Târguri săptămânale, jocuri de orice fel, completează rosturile pieţei. La sfârşit de săptămână e arenă de dans. În trecut, a fost scena execuţiilor publice.”

Şi acum vine surpriza. Într-un fel. Micuţa piaţă, din micuţul sat spaniol este celebră şi intrată în eternitate. Pentru că a fost şi ... platou de filmare. „Scene din Around The World în Eighty Days (1956) au fost turnate aici, ocazie cu care toată populaţia micii aşezări a fost angajată să facă figuraţie. Câteva cadre din filmul lui Orson Welles The Immortal Story (1968), se petrec tot în piaţa din Chinchón”, ne încheie mica poveste despre pieţe Cătălin D. Constantin.

 

Arezo, Toscana

 

Restul poveştii o veţi putea afla la conferinţa de joi, de la ora 19.00, de la Muzeul Municipiului Bucureşti.