Ziua Unității Germane -3 octombrie 1990. După 41 de ani de la separarea germanilor în două state, avea lor reunificarea.

Anul 1949 marca apariția Republicii Federale Germania (Bundesrepublik Deutschland) și a Republicii Democrate Germane (DDR).

Ziua Unității Germane - cum s-a ajuns aici

Cei 41 de ani de separare au fost marcați de momente dure. Zidul Berlinului, ridicat la 13 august 1961 a arătat încordarea dintre cele două blocuri militare și economice, Estul și Vestul. Pur și simplu, mica oază de bine, Berlinul de Vest a fost înconjurat cu zid de beton, sârnă ghimpată și cuiburi de mitralieră pentru a opri exodul din „raiul socialist” spre „capitalismul în putrefacție”.

Președintele american J.F.Kennedy rostise fraza celebră  „Ich bin ein Berliner” la 26 iunie 1963, tocmai pentru a arăta ideea că americanii aveau în vedere susținerea Germaniei Federale și a reunificării Berlinului. Willy Brandt era atunci primarul Berlinului de Vest.

Cancelarul Germaniei Federale Willy Brandt încercase o politică revoluționară, Ostpolitk. URSS, care nu dorea nici cea mai mică stare de cooperare între DDR și Germania Federală a lovit dur. Șeful de cabinet al Cancelarului a fost deconspirat ca agent STASI. Adică sovieticii au preferat să sacrifice un agent „fantomă” al STASI, serviciu secret „prieten” tocmai să torpileze relațiile Est-Vest.

Ronald Reagan, liderul american prezent la Berlin, în fața Porții Brandenburg a rostit discursul celebru: „Mr.Gorbatchev, tear down this wall!” - Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid pe 12 iunie 1987. Zidul a căzut la 9 noiembrie 1989.

Ziua Unității Germane - măsuri interne

Ziua Unității Germane a presupus un plan economic ambițios. Practic, Helmuth Kohl, considerat „Cancelarul Unificării Germane” a permis schimbarea la paritate a mărcii est-germane cu mărci vest-germane. La cursul economic real, o marcă est-germană valora 60 phenningi vest-germani. Pentru Germania Federală reclădită prin Planul Marshall, evident, a fost un efort economic considerabil.

A fost necesară o recalibrare a zonei est-germane fiindcă industria de acolo a devenit brusc neperformantă, dispărând piața tradițională a CAER.  Adică automobilele Trabant, Wartburg, fabrica Zeiss, vasele termoizolante de Jena au trecut prin transformări, unele dispărând altele fiind retehnologizate. Șomajul a fost o constantă în Est. Mulți ingineri, după 2004, au ales să meargă în Polonia, campioană a atragerii de fonduri europene, în sectorul construcției infrastructurii.  Astăzi, vechii comuniști est-germani s-au reinventat și sunt la putere,

Prima extindere a CEE

Ziua Unității Germane mai înseamnă ceva. Deși extinderea spre Est a Comunităților Europene, numite după Tratatul de la Maastricht din 1992, intrat în vigoare în 1993, Uniunea Europeană a fost teoretizată din 1992, Germania de Est a fost prima țară care a intrat de facto în sistemul comunitar, evident, prin absorbție în RFG.

Ziua de 3 octombrie este și astăzi Ziua Națională a Germaniei.

Sursa foto: Arhivă