Plata integrală a datoriei externe este, fără îndoială, cel mai mediatizat eveniment din perioada Epocii de Aur. Ba chiar, în ultimii doi ani, când datoriile României au crescut vertiginos, gestul lui Nicolae Ceaușescu de a plăti absolut toate creditele cu care țara intrase în anii 1980 este amintit tot mai des.
Așa cum am mai spus în această rubrică sau în paginile Evenimentului Istoric, nu credem că e vorba de nostalgici autentici ai Epocii de Aur, ci de oameni nemulțumiți de actuala clasă politică și vor să compare conducătorii zilelor noastre cu personaje idealizate din istorie.
O dovadă este că pe 26 ianuarie, când e ziua de naștere a lui Ceaușescu, nu avem manifestări importante de comemorare, ci doar câțiva ciudați adunați la mormântul din Ghencea.
Plata datoriei externe a însemnat un eveniment unic în istoria modernă a finanțelor mondiale. Planul nebunesc al președintelui Republicii Socialiste România de a dovedi în valută forte că țara sa este independentă de capitaliști și imperialiști a însemnat pentru milioane de români sărăcie, lipsuri, privațiuni greu de imaginat astăzi.
Fiecare sursă de venit era luată din țară și exportată, iar, când producțiile nu au mai fost de ajuns, a început cenzurarea consumului intern.
Independența de hârtie a lui Nicolae Ceaușescu a însemnat lumină cu program, apă caldă la ore fixe, lipsuri alimentare acute.
Și, deodată, ca prin minune, Ceaușescu anunța, pe 14 aprilie 1989, că datoria fusese plătită integral!
A vrut să marcheze evenimentul printr-un discurs ținut la Plenara Comitetului Central al PCR și prin unul la o ședință a Frontului Democrației și Unității Socialiste.
Reproducem mai jos primele pagini din cel ținut la forul de conducere al Partidului Comunist.
Discursul era pierdut până acum doi ani, păstrându-se doar reproducerea din presa vremii, dar Evenimentul Istoric l-a recuperat cu ajutorul istoricului Liviu Țăranu.
Cel de la FDUS l-am avut prin amabilitatea cercetătoarei Mireille Rădoi, directorul Biblitecii Centrale Universitare ”Carol I”.
Ca un element de fapt divers, discursul de la Front este cel în care Ceaușescu a spus că practic România putea produce bomba atomică, dar dorința lui de pace ne oprea! În presa occidentală, fraza a făcut carieră.
Dar de ce consider ziua de 14 aprilie 1989 ziua în care speranțele românilor, câte mai puteau fi legate de conducerea de partid și de stat, au fost spulberate.
Plata datoriei externe ar fi trebuit să însemne creșterii nivelului de trai, nemaifiind nevoie de sume enorme pentru credite. Nimeni nu spera că va curge lapte și miere, dar câteva relaxări erau preconizate.
În locul acestora, în discursurile din 14 aprilie, Nicolae Ceaușescu vorbea de noi investiții, de sacrificiile pe care românii urmau să le facă.
Planuri cincinale, noi edificii ale societății socialiste multilateral dezvoltate, dar nimic despre zahăr, ulei, pâine, căldură sau lumină!
Plata datoriei externe, atât de citată astăzi, a însemnat semnalul că viața omului de rând nu se va schimba în bine.
Cel puțin nu sub Ceaușescu!