Leopold, de 20 de ani, și Loeb, de 19 ani, au fost doi criminali celebri din Chicago în 1924. Aceștia au mărturisit răpirea și uciderea lui Robert („Bobby”) Frank, în vârstă de 14 ani, pentru un fior „intelectual”. Nathan F. Leopold Jr. și Richard A Loeb  au fost apărați la proces de faimosul avocat Clarence Darrow.

Bogați și strălucitori din punct de vedere intelectual (Leopold absolvise Universitatea din Chicago la 18 ani, Loeb Universitatea din Michigan la 17), cei doi comiseseră mai multe fapte mărunte de furt și incendiere, pentru distracție. Dar, pentru a simți „un fior intelectual‟ și pentru a-și demonstra inteligența au vrut să orchestreze  „crima perfectă”.

L-au răpit pe băiatul de 14 ani, Bobby Franks, într-o mașină închiriată pe 21 mai 1924, în partea de sud a orașului Chicago. Loeb, cel mai nemilos dintre cei doi, l-a lovit pe băiat de patru ori în cap cu o daltă și i-a îndesat o cârpă în gură.

Băiatul a murit în câteva minute. Au îngropat superficial cadavrul într-un canal de cale ferată.

Pe când îngropau cadavrul lui  Leopold i-au căzut ochelarii din buzunar. Aveau o scrisoare scrisă dinainte și au și au sunat la telefon cerând cerut o răscumpărare de 10.000 de dolari părinților bogați ai băiatului.

Dar cadavrul, în mod neașteptat, a fost găsit, adoua zi, deun trecător. Mai multe indicii, inclusiv descoperirea ochelarilor de vedere a lui Leopold la canal, au condus poliția la Leopold și Loeb.

La zece zile după crimă, pe 31 mai, ambii tineri au mărturisit și i-au demonstrat avocatului statului cum l-au ucis pe Bobby Franks. Procesul a devenit faimos și datorită avocatului apărării, Clarence Darrow, cunoscut pentru cazurile câștigate.

Procesul a durat mai mult de o lună

Timp de 33 de zile în iulie-august 1924, Darrow, angajat de tatăl lui Leopold, i-a apărat pe cei doi în fața judecătorului John R. Caverly, oferind un apel elocvent împotriva pedepsei capitale.

În cele din urmă, judecătorul i-a condamnat pe fiecare la închisoare pe viață pentru crimă și 99 de ani pentru răpire. Au fost trimiși în penitenciarul din nordul Illinois, lângă Joliet.

În ianuarie 1936, Loeb a fost tăiat cu briciul și ucis de un coleg deținut, căruia care Loeb i-ar fi făcut avansuri sadice homosexuale.

Leopold a fost eliberat condiționat în 1958 și a lucrat ca tehnician de spital în Puerto Rico, unde s-a căsătorit cu o văduvă în 1961. A murit de un atac de cord 10 ani mai târziu. A scris „Viața Plus 99 de ani‟  în 1958.