Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala Sportivă nr. 2 Bucureşti. După doi ani, a fost transferat la Dinamo Bucureşti (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal, potrivit lucrării „Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România” – Volumul II (Bucureşti, Ed. Aramis, 2002).

Între 1965-1967 a jucat în eşalonul secund la Ştiinţa Bucureşti (fostă şi actuală Sportul Studenţesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 şi la care a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968).

Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A avut 360 de prezenţe în prima divizie, marcând 78 de goluri.

Jucător de atac, extremă dreaptă veritabilă, Mircea Lucescu a fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă a ţării, notează enciclopedia citată. În 1966, debutează în echipa naţională ca jucător în eşalonul secund. Este, apoi, unul dintre componenţii de bază şi căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic – 1970 şi la CE din 1972, când fotbaliştii tricolori s-au calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezenţe în echipa naţională (deţinut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola), ajungând la 70 de selecţii în prima reprezentativă.

În toamna anului 1981, se retrage din activitatea competiţională, după care începe activitatea de antrenorat la Corvinul Hunedoara. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A cu această echipă, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în clasament, ceea ce i-a permis participarea în cupele europene.

A fost antrenorul echipei naţionale a României (1981-1986), cu care a reuşit calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa – Euro ’84. A condus echipa naţională în 59 de partide. A antrenat apoi pe Dinamo Bucureşti (din 1986), formaţie cu care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990), scrie Agerpres.