Forma de viață care conduce ONG-ul securist USR, dl Dominic Fritz s-a adresar Românilor, în majoritatea lor creștini ortodocși astfel: ”Cei care țipă cel mai tare în apărarea țării și a creștinismului sunt de fapt agenții celor care lucrează metodic să devenim din nou slugile Rusiei”. Citind aceste blasfemii, mi l am amintit pe dl.

Iulian Bulai, alt USR-ist de seamă, care tot înainte de Sărbătorile Sfinte ale Crăciunului a declarat ritos despre Mîntuitorul Iisus Cristos: ”Un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinţii lui să fi făcut dragoste.

Cu o mamă surogat şi un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinţii să fi fost căsătoriţi, doar logodiţi. Naşterea lui arată extradordinarul dar şi limitele societăţii în care a apărut”. Astea fiind spuse, cred că Fritz l-ar putea propune ca Ministru al Apărării pe dl.Bulai.

Imi amintesc de celebra fotografie a acestuia, în chiloți, cocoțat pe un cal, ceeace ne spune că ar putea avea ceva legături cu cavaleria militară. Mi-l și imaginez pe dl. Bulai cu fizicul lui de invidiat, în chiloți, cocoțat pe umerii dlui Fritz… Uneori, când îi privesc pe acești pseudo-eroi ai politicii noi, nu-mi vine în minte niciun termen tehnic, niciun concept sociologic, ci doar figura aceea ridicolă și perfect românească, de basm: ”Jumătate-de-om călare pe jumătate-de-iepure-șchiop”.

Un amestec de pretenție și neputință, de ambiție cocoțată pe o improvizație. Un erou fracturat, cerșind legitimitate, dar incapabil să-și poarte propriul trup, darămite o țară. Perfectul simbol al neomarxiștilor useriști pentru vremurile astea. În poveștile noastre, „jumătate om, călare pe jumătate de iepure șchiop” nu e un personaj cu nume, ci o etichetă folclorică pentru o categorie: vitejii de carton, băieții care se declară eroi dar n-au nici cal, nici drum, nici destin — doar un iepure șchiop sub ei.

O imagine perfectă pentru toți pseudo-salvatorii de azi, strânși la un loc în USR-ul neomarxist, printr-un entuziasm artificial, convinși că sunt născuți să schimbe lumea când, de fapt, abia se țin în șa peste propriile lor neputințe.