Folosim extrem de des: zău dacă te mint, zău dacă te cred, zău dacă ştiu (...) uitând ce înseamnă sau nici nu ştim semnificaţia.
Povaţa cărţilor sfinte este să nu mai folosim niciodată cuvântul "zău" deoarece în Porunca a treia scrie: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui în deşert”.
Cu alte cuvinte folosind "zău", este ca şi cum am jura toată ziua, pentru orice nimic, pe Dumnezeu: „Jur pe Dumnezeu".
La porunca a III-a greşesc: − toţi hulitorii, cei ce jură strâmb şi pun pe alţii să jure; − toţi cei ce zic: „Zău” sau „Dumnezeu ştie”; − toţi cei ce fac făgăduinţe bune şi le calcă; − toţi proorocii cei mincinoşi, dascălii cei mincinoşi, ereticii; − toţi cei ce fac glume cu cuvintele dumnezeieştii Scripturi; − toţi cei ce hulesc şi cârtesc împotriva lui Dumnezeu la necazuri şi supărări; − toţi cei ce nu suferă cu răbdare şi mulţumire boalele, necazurile, pagubele şi alte încercări care le vin, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru păcatele lor; − toţi cei ce hulesc adevărul şi Sfintele Scripturi, zicând că în Scriptură se află basme şi alte neadevăruri.