Nu mă pot abține să nu compar ceea ce era ziaristica acum un sfert de veac cu ce a însemnat navigația pe vremea lui Magellan. Teoretic, nu s-a schimbat nimic. Practic, însă, ambele sunt alte meserii. Și totuși aceleași. Dacă Delcano a încheiat cu o mână de oameni ceea ce a început comandantul Fernando cu o ditamai flotă, jurnalismul navighează și el, inexorabil, către apus, dar mereu cu răsăritul în pupa. Iar noi, reporterii de ieri care mai respirăm și astăzi, biete efemeride, ne străduim să lăsăm în siajul nostru mici bule de aer și apă care se sparg frumos ca sifonul într-un pahar cu șpriț de vară.

Au trecut 27 de ani de la apariția pe tarabe a Evenimentului zilei. Un ziar care a schimbat fața presei în România și continuă, îndărătnic, să navigheze pe un ocean planetar din ce în ce mai tulburat de poluarea civică și de topirea moralei glaciare.

Ne-am revăzut, aseară, o parte dintre cei care au semnat în anii de început ai „Bulinei roșii”. Asemenea marinarilor bătrâni și hârșiți de musoni și alizee, cu un pahar în față, ca într-o tavernă portuară dintr-un port exotic, am depănat secvențe din fantasticele noastre călătorii publicistice. O regresie spirituală splendidă. Ne-am regăsit, cu toții, ca pe vremea când purtam știința vieții în ghiozdanul din spinare. Iar ce am povestit aseară a fost, cândva, al tuturor celor care au plătit câțiva lei pe un ziar cu „Bulină roșie” cumpărat de la colțul străzii. Căci, nu-i așa, cerneala din venele noastre nu se face apă chioară. Am fost cu toții, și cei rămași în presă și cei care s-au lăsat de „navigat”, pentru câteva ceasuri, niște reporteri de cursă lungă.

La mulți ani, nouă, celor care au semnat, de-a lungul timpului, în ziarul fondat acum 27 de ani de Ion Cristoiu!

Alte articole ale autorului pot fi citite în secțiunea „Reporter de Cursă Lungă”, din cadrul categoriei „Special” a Evenimentului zilei

 

Te-ar putea interesa și: