Un pumn strâns, de culoare roșie, ridicat în sus. Lângă el, pe fond negru scrie: „Opriți-l pe Trump! Alăturați-vă Rezistenței!”

Ca și acum un an, când a fost organizat a doua zi după învestirea noului președinte, Marșul Femeilor din weekendul trecut s-a transformat - dintr-o manifestație pro-imigrație, pro-minorități, pro-avort -  într-o manifestație anti-Trump. Un bărbat (!) participant la Marș declara: „Anul trecut, a fost ca o zi de doliu; acum este ziua în care începe revoluția!” Declarația bărbatului a fost reluată la nesfârșit de televiziuni, pe picior de egalitate cu discursul înfierbântat, cu pumnii ridicați, al Oprahei.

Ce se întâmplă de un an de zile în America este neverosimil: presa nu ratează nici un prilej de a-l călca în picioare pe Trump; aparatul administrativ și politic (inclusiv federal) boicotează cu promptitudine orice inițiativă legislativă a acestuia (blocarea recentă a bugetului este doar ultimul exemplu); sondajele îl arată pe Trump la un nivel de popularitate minuscul, pe care nici un alt președinte nu l-a mai avut de zeci și zeci de ani; în general, imaginea Americii sub Trump este prezentată ca o catastrofă mondială.

Și, totuși, Trump a marcat într-un an de zile cel puțin două realizări indiscutabile: pe plan intern, reformele sale (în special cea fiscală) au produs un boom economic; pe plan extern, a lichidat ISIS ca putere militară. Prin constrast, când economia americană lâncezea și ISIS zburda, popularitatea lui Obama atingea cote amețitoare. Chiar dacă Trump nu o fi cea mai simpatică figură de pe fața pământului, linșajul mediatic la care este supus nu a fost înregistrat în America nici măcar în timpul războiului rece, împotriva liderilor criminali comuniști.

Chiar așa, ce se întâmplă în America? O serie de dezvăluiri făcute, ironia sorții, ca urmare a anchetei presupuselor relații ale lui Trump cu Rusia, încep să facă lumină.

Vineri, 12 ianuarie, cu o zi înainte de Marșul Femeilor de anul acesta, Departamentul de Justiție a trimis pe adresa a șase comisii din Congres, la solicitarea acestora, 384 de mesaje dintre doi înalți oficiali FBI: Peter Strzok și Lisa Page. Aceștia sunt figuri-cheie în investigațiile vizându-i pe Hillary Clinton și Donald Trump.

Strzok, în calitate de adjunct al Departamentului de Contrainformații al FBI, a supervizat ancheta Trump – Rusia, încă de la deschiderea acesteia, în iulie 2016. Cu doar câteva zile înainte, Peter Strzok făcea ultimele retușuri la  raportul final al anchetei privind-o pe Hillary Clinton și modul în care aceasta, în calitate de Secretar de Stat, a folosit contul personal de e-mail pentru a transmite și primi, neprotejat, mesaje clasificate, unele chiar Top Secret. Strzok a înlocuit în raport expresia „neglijență gravă” (incriminată penal) cu „neatenție mare” (nepedepsită). Tot Strzok este cel care a modificat afirmația din raport potrivit căreia Clinton și-a folosit în mod incorect e-mail-ul pentru a lua legătura cu Obama: numele președintelui a fost șters și înlocuit cu expresia „un alt important oficial din guvern”.

Lisa Page este unul dintre avocații importanți ai FBI. Atât Strzok cât și Page au făcut parte, până în luna iulie 2017, din echipa procurorului special Robert Mueller, care investighează relația Trump – Rusia,. Atunci au fost făcute publice primele mesaje schimbate între cei doi, care, pentru mai multă picanterie, aveau și o legătură amoroasă extraconjugală.

Pentru niște înalți oficiali ai FBI, ale căror investigații se presupune că ar trebui să fie obiective, Strzok și Page dovedeau o înverșunată patimă politică... anti-Trump. În mesajele schimbate de cei doi amanți FBI, Trump este făcut „idiot”, iar „F(uck) Trump” devine un fel de formulă de salut.

Mai grav, însă, este că patima lor anti-Trump a mers mai departe de cuvinte. Într-un mesaj din 15 august 2016, șeful contrainformațiilor din FBI îi scria iubitei sale avocate:

„Aș vrea să cred ceea ce ai spus în biroul lui Andy – că nu este nici o șansă ca (Trump) să fie ales -  însă mă tem că nu putem să ne asumăm acest risc. Este ca o poliță de asigurare pentru eventualitatea improbabilă că mori înainte de 40 de ani?”

Despre ce fel de „poliță de asigurare” împotriva  „riscului” ca Trump „să fie ales” vorbește Strzok?

Să notăm că „Andy” din mesaj este nimeni altul decât Andrew McCabe, director adjunct al FBI la acea dată.

Într-un alt schimb de mesaje, tot din august 2016, Lisa Page i-a „forwardat” iubitului ei un articol despre Trump și a adăugat:

„Poate așa a trebuit, ca tu să fii acolo unde ești, pentru că este nevoie de tine să protejezi țara de această amenințare”.

Din cele 384 de mesaje dintre cei doi amanți rezultă un alt fapt surprinzător: că procurorul general Loretta Lynch a știut dinainte că directorul FBI, James Comey, va recomanda neînceperea urmăririi penale pentru Hillary Clinton. Pe 6 iulie 2016, când Lynch a anunțat public că acceptă recomandarea FBI de a nu începe urmărirea penală, Strzok îi scria ironic lui Page:

„Ei, da, mare dovadă de curaj; de parcă n-ar fi știut dinainte că nu va fi nici o incriminare.”

Cel mai bizar lucru este că din mesajele schimbate de cei doi amanți-patrioți trimise de Departamentul de Stat comisiilor Congresului lipsește o perioadă de șase luni: 14 decembrie 2016 – 17 mai 2017. FBI a invocat „motive tehnice” care ar fi făcut ca mesajele respective să nu fie stocate. 

Perioada cu pricina este una cheie în investigația Trump – Rusia, în acest interval având loc cel puțin trei evenimente cruciale:

1. Pe 10 ianuarie 2017 a fost dat publicității dosarul companiei de investigații politice Fusion GPS realizat de fostul spion britanic Christopher Steele, în care se afirmă, fără vreo dovadă, că Trump ar fi participat la o orgie cu postituate într-un hotel din Moscova, iar serviciile secrete rusești ar deține înregistrări compromițătoare cu care îl șantajează pe președintele american. Dosarul Fusion a fost finanțat de Hillary Clinton și de Partidul Democrat. La Fusion GPS a lucrat Nellie Ohr, soția lui Bruce Ohr, înalt funcționar din Departamentul Justiției.

2. Pe 24 ianuarie 2017, Peter Strzok a participat la audierea lui Michael Flynn, la acea dată consilier pentru securitate națională al lui Donald Trump.

3. Pe 9 mai 2017 James Comey a fost concediat din funcția de director al FBI.

Bomba a explodat însă la începutul acestei săptămâni: doi congresmeni, Trey Gowdy și John Ratcliffe, au făcut la FoxNews declarații absolul senzaționale: anume că în mesajele dintre ei Strzok și Page vorbesc despre existența unei „societăți secrete”, din care ar face parte persoane din interiorul Departamentului de Justiție și al FBI și care a fost „activată” a doua zi după ce Trump a câștigat alegerile. „Acesta este primul mesaj al societății secrete” , spune Gowdy că i-ar fi transmis Strzok lui Page pe 9 noiembrie 2016.

Chiar așa „secret society”.

În fine, alți câțiva membri ai Camerei Reprezentanților afirmă că au putut citi o notă clasificată care ar dezvălui abuzuri „șocante” ale Departmentului de Justiție și FBI în ancheta Trump – Rusia.

„Este tulburător. Este șocant”, a spus congresmenul Mark Meados la FoxNews.

„Într-un fel, mi-aș fi dorit să nu văd așa ceva, nu pot să cred că asemenea lucruri se pot întâmpla în această țară.” Un alt congresmen care a avut acces la notă a afirmat că ceea ce a văzut este „dezgustător” și „mai grav decât Watergate”.

La rândul său, Ron de Santis, membru în Comisia Juridică a Camerei a declarat: „Raportul clasificat compilat de Comisia de Informații a Camerei este profund tulburător și ridică semne de întrebare serioase în legătură cu eșalonul superior al Departamentului de Justiție al lui Obama și al FBI-ului lui Comey legate de așa-zisa complicitate” (a lui Trump cu rușii – n.r.). Iar congresmenul Scott Perry, care, asemenea colegilor săi a cerut declasificarea imediată a notei, a declarat uluit la același canal TV:

„Te face să te întrebi: ‘Asta este America sau este KGB?’ Atât de alarmant este.”