De la respect până la dezamăgire, de la ură la intimidare, omul forte al Rusiei trezeşte în interlocutorii săi sentimente diferite. EVZ a stat de vorbă cu cei care, de-a lungul timpului, i-au stat în faţă liderului de la Kremlin.
Preşedintele rus a semnat, ieri, decretul prin care anexarea Crimeii s-a încheiat din punct de vedere formal. Voia ţarului de la Kremlin s-a înfăptuit în decurs de doar câteva săptămâni, sub ochii Occidentului neputincios. Niciun avertisment, nicio ameninţare şi nici pachetele succesive de sancţiuni nu au reuşit să îl clintească pe Vladimir Putin în determinarea lui de a înfrunta Vestul care, în opinia sa, i-a înşelat încrederea. "Rusia revine pe scena internaţională", este mesajul pe care liderul de la Kremlin l-a dat prin incursiunea armată din Crimeea, dar pe care l-a transmis franc şi în discursul din faţa Dumei de Stat. Sfâşierea Crimeii din trupul Ucrainei a fost răspunsul său la avansarea treptată a Occidentului spre est, acolo unde Rusia a considerat mereu că face jocurile după bunul plac şi nu a acceptat niciodată prezenţa altcuiva. Refacerea Uniunii Sovietice sub o altă formă politico-economică este visul său, ceea ce îi legitimează faptele abrupte în faţa ruşilor. Totul, sub chipul unei dictaturi a serviciilor secrete. "Paranoia" şi "blocat în alte vremuri" Oamenii care l-au cunoscut personal îi fac portretul în nuanţe diferite. Vladimir Putin dă tot mai multe semne că suferă de paranoia, a declarat Angus Roxburgh, fost corespondent BBC şi timp de trei ani, între 2006-2009, specialist în relaţii publice la Kremlin. Mai întâi de toate, se teme foarte mult de revoltele publice în spatele cărora a considerat mereu că se află Occidentul. Din acest motiv, revoluţia pro-europeană de la Kiev l-a speriat pe liderul de la Kremlin, care a văzut în luptele de stradă din capitala ucraineană un scenariu care se poate oricând repeta la Moscova. Anders Aslund, fost consilier economic al guvernelor ru şi ucrainean în anii ’90, spune despre Vladimir Putin că este un "dictator cleptocrat". Putin minte despre orice se întâmplă în Ucraina pentru că se teme că orice penetrare a democraţiei în ţara vecină îi va expune lipsa de legitimitate, susţine analistul pentru revista americană Politico. Un lider dintr-o altă dimensiune temporală, îl descrie şi Mark Galeotti, specialist în Rusia la Universitatea din New York, care subliniază că Vladimir Putin nu s-a putut adapta contemporaneităţii. Sub nicio formă, liderul de la Kremlin nu este un geniu, subliniază Stephen Sestnanovici, profesor de diplomaţie la Universitatea Columbia. "Putin nu a făcut decât să îşi transforme duşmanii imaginari în inamici reali", conchide acesta. Un om cu un limbaj de lemn, fără nicio calitate oratorică. Faţa lui nu trădează niciun sentiment, nici măcar atunci când se mâniază, iar de acest lucru îţi dai seama doar din tonul vocii. Zâmbetul este o concesie pe care Vladimir Putin rar o face interlocutorilor săi. Sub privirea dură şi trăsăturile liniare ale chipului se ascund însă resentimente profunde. Aceasta este descrierea recentă făcută pe scurt de ziarul britanic The Guardian. EVZ a stat de vorbă cu trei persoane care, fie în calitate de oficiali, fie de jurnalist, au stat în faţa lui Vladimir Putin.
"E alarmant că intervenţia armată a Statelor Unite în ţări străine a devenit
o banalitate."
Vladimir Putin, preşedintele rus
În medalion, coperta revistei Time care
l-a desemnat pe Vladimir Putin "omul anului" în 2007
Filat, de la admiraţie la dezamăgire faţă de Putin
Vlad Filat, preşedintele PLDM, este unul dintre politicienii moldoveni care s-au întâlnit de câteva ori cu Vladimir Puţin şi chiar a fost acuzat, în câteva rânduri, că îl copiază pe acesta. Faptul că, la fel ca şi numărul 1 din Rusia, poartă ceasul pe mâna dreaptă, dar şi câteva atitudini similare i-au adus critici din partea unor jurnalişti. În opinia sa, acestea sunt speculaţii bazate pe simple coincidenţe. După prima întâlnire oficială cu acesta, în toamna lui 2009, la summit-ul şefilor de guverne ale CSI, de la Yalta, fostul premier moldovean se declara foarte impresionat de personalitatea liderului de la Kremlin. "Discuţia a fost pe alocuri şi emotivă. Am văzut o persoană foarte pragmatică, care înţelege exact lucrurile", descrie Vlad Filat acest moment. Una dintre chestiunile abordate a fost cea a conflcitului transnistrean, iar şeful guvernului de la Chişinău era convins, pe atunci, că Putin îşi doreşte rezolvarea acestuia. "Lăsa de înţeles că am ajuns la acelaşi punct de vedere, că aceste negocieri în vederea reglementării conflictului transnistrean să obţină o nouă dinamică. Ambele părţi, adică Moscova şi Chişinăul, au spus foarte clar că formatul de negocieri este 5 plus 2 şi urmează să-l activăm", a mai declarat Filat. "Am discutat, nu în detalii, dar şi despre problema transnistreană. Am primit atunci sigurări din partea domnului Vladimir Putin, am dat şi noi asigurări că vom avea o relaţie bazată pe respect reciproc, care va fi ghidată de fapt, de pragmatism". Anii care au urmat au confirmat doar... pragmatismul lui Putin. Faptul că l-a judecat bine pe Vladimir Putin i-a fost reconfirmat şi de atitudinea acestuia în privinţa Crimeei. "Eram sigur că va da înapoi la presiunea celorlalte state", spune Vlad Filat, care continuă să creadă că preşedintele rus este nu doar un tip ambiţios, dar şi un om raţional. (EVZ Chişinău) "Are o privire rece, sfidătoare"
Jurnalistul moldovean Vitalie Călugăreanu (foto) a descris
şi el experienţa de a fi în faţa lui Putin. "Contrar aparenţelor, nu este un tip care să te inhibe, sa-ţi provoace emoţii. Faptul că este mic de statură (1,70 m), îţi creeaza comoditatea de a-l privi de sus în jos. Şi pare uşor frustrat de asta, motiv pentru care, daca aţi sesizat, în toate interviurile apare aşezat pe scaun.
În timpul declaraţiilor pentru presă de după întâlnirile bilaterale, pastrează o distanţă ciudat de mare între omologii săi, probabil, ca să nu se observe atât de pronunţata diferenţa de statură. Are privirea rece, sfidătoare şi cu ea încearcă să te domine.
Când ascultă întrebările, ţine capul uşor aplecat, încreţeşte fruntea şi te priveşte răutăcios cu partea de sus a ochiului. Zâmbeşte rar şi are un tic verbal - "Mmm" - la care recurge ca să camufleze pauzele în timpul formulării mesajelor. Se mişcă dinamic, iar în timp ce se deplasează, ţine privirea în pământ. Când raspunde la întrebări, te priveşte drept în ochi... rece, de parcă i-ai fi o povară de care vrea să se debaraseze cât mai repede. Gesticulează, dar coatele le ţine lipite de trunchi".
Ghimpu a văzut în el teroarea bolşevică
Preşedinte interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu (foto) nu a căutat deloc prilejuri de socializare cu liderul de la Kremlin. În rarele ocazii în care s-au întâlnit, cu ocazia unor reuniuni, preşedintele PL a evitat să stea de vorbă cu eminenţa cenuşie a Federaţiei Ruse, ştiind principiile diametral opuse.
Mihai Ghimpu a fost, de altfel, protagonistul unui moment tensionat, în primăvara lui 2010, când a refuzat să participe la aniversarea a 65 de ani de la victoria împotriva Germaniei, organizată cu mare fast la Moscova. "Nu puteam să trec peste deportări, crime şi foametea aduse de regimul sovietic", declară Mihai Ghimpu. (EVZ Chişinău)
Potretul unui altfel de ţar: de la băiat sărac, la lider absolut al Rusiei
Roxana Roseti
Este născut sub semnul Balanţei, pe 7 octombrie 1952: Volodik sau Volodea – cum îi spune familia, Vovka- cum îi spun prietenii, Vladimir Vladimirovici Putin - cum i se spune oficial.
"Viaţa mea e foarte simplă. Am terminat şcoala, am intrat la Universitate. Am terminat Universitatea, am intrat în KGB. Am încheiat cu KGB-ul, din nou la Universitate. De la Universitate, la Sobceak. De la Sobceak, la Moscova, la Departamentul Administrativ al Kremlinului. După aceea, în aparatul preşedintelui. De acolo, la FSB. După aceea, m-au numit premier. În prezent, preşedinte în funcţiune. Asta-i tot!". Aceasta declara Putin în anul 2000 unui grup de jurnalişti ruşi, care au realizat volumul de interviuri "Ot pervogo litsa" ("La persoana întâi") – cu o serie de mărturisiri incitante ale politicianului.
Bloc cu şobolani
Vladimir Vladimirovici s-a născut într-o familie săracă: tatăl, maist
ru şi invalid de război, mama - administrator şi bucătăreasă. Când s-a născut, Volodea a fost botezat în secret de către mama lui, împreună cu o vecină, pentru a nu afla tatăl, care era membru de partid. Locuiau într-un bloc fără lift, cu şobolani, care îl agasau pe micul Putin.
Nu prea i-a plăcut şcoala, i-a plăcut strada. Până în clasa a şasea nu a fost făcut pionier, pentru că era considerat huligan! În anul patru de facultate i se îndeplineşte visul: îl sună KGB-ul şi îl "înrolează".
În 1985, când Gorbaciov preia conducerea ţării, visul său devine realitate: este trimis "sub acoperire" la Leipzig, în Germania de est, ca preşedinte al Asociaţiei de prietenie URSS-RDG. În 1990, înainte de reunificarea Germaniei, este somat să se întoarcă în ţară. În 1991, Asociaţia pe care o conducea va fi implicată într-un scandal imobiliar. Putin a demisionat din KGB în 1991, mărturisindu-şi "amărăciunea provocată de prăbuşirea URSS".
Se întoarce la Leningrad unde, aproape şase ani, va fi cel mai apropiat colaborator al primarului reformist Anatoli Sobceak (poreclit "Naşul", deoarece ştia prea multe despre Putin). Va fi acuzat de implicare în exportul de metale neferoase, în schimbul unor produse alimentare. Reuşeşte să scape "curat şi perfect uscat".
În 1996, fostul agent secret este chemat la Moscova. În iulie 1998 este numit şeful FSB (succesorul KGB-ului), în martie 1999 devine secretarul Consiliului de securitate al Kremlinului, iar în august 1999 Elţin îl scoate pe Putin, ca din joben, pentru funcţia de premier şi îl prezintă drept "omul capabil să unească acele forţe care vor da naştere Rusiei Mari a secolului XXI"...De atunci, drumul spre puterea absolută i-a fost deschis.
CITIȚI ȘI:
- Criza din Crimeea: Comisia de la Veneţia declară neconstituţional referendumul. Tătarii din Crimeea cer dizolvarea miliţiilor proruse
- DEMONSTRAŢIE DE FORŢĂ: Ruşii fac EXERCIŢII militare în Transnistria
Recomandările noastre
