Viorica Dăncilă mai are o lună de zile și va deveni premierul unei țări care preia preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. În general, acest lucru nu este un eveniment care să țină mass-media internațională cu sufletul la gură, dar pentru România reprezintă un moment politic important.

 

 

Pentru că în spațiul carpatodanubiano-pontic totul se reduce la starea de sănătate a caprei vecinului și modalitatea în care putem ajunge mai rapid la parastas.

Președintele Klaus Iohannis a făcut în repetate rânduri un apel public ca premierul Viorica Dăncilă să plece de la Palatul Victoria. Din rațiuni politice, considerând guvernarea PSD-ALDE o alianță a infractorilor, dar eu aș adăuga și pentru a nu pune România într-o situație jenantă.

Cred că există un temei serios pentru o asemenea abordare, chiar dacă nu m-am situat pe poziția unui adversar înverșunat al acesteia. Nu i-am taxat scurtcircuitele discursive, chiar dacă mi s-a părut că diferența între protestanți și protestatari, sau între abrogare și adoptare este suficient de mare pentru a ridica semne de întrebare majore asupra capacității de guvernare. Ca să nu folosesc un cuvânt mai aspru.

Dar modul constant în care premierul Viorica Dăncilă a completat seria gafelor incredibile m-au făcut, de multe ori, să mă întreb ce a făcut timp de nouă ani ca europarlamentar.

Dacă stătea de vorbă și cu altcineva decât asistenții personali. Dacă folosea engleza sau franceza în viața de zi cu zi, căci nu cred că poți comanda o cafea și două prăjituri la Bruxelles în limba română.

Așa că m-am apucat de citit CVul Vioricăi Dăncilă. Cred că este un exercițiu util, pentru că ai impresia că vorbim de două persoane diferite.

Din ianuarie 2009 până în ianuarie 2018 a fost deputat în cadrul Parlamentului European, timp de patru ani, 2014 - 2018 a fost liderul delegaţiei deputaţilor europeni români în Grupul S&D, având și o funcție importantă: vicepreşedintele pentru Comisia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală în Parlamentul European.

Prezentarea suprarealistă a personalității sale ne spune că în 2017, a luat Premiul de Excelenţă pentru Promovarea României în Uniunea Europeană. În același an a fost nominalizată pentru Europarlamentarul Anului 2017, la categoria Drepturile Femeii şi Egalitate de Gen, dar și pentru Europarlamentarul Anului 2017, la categoria Cercetare şi Inovare, iar în 2015 era nominalizată pentru Europarlamentarul Anului 2015 pentru activitatea în PE, la categoria Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

În același document se spune că vorbește engleza bine, dar se simte mult mai confortabil în zona francofonă, calificativul pe are și-l acordă fiind “foarte bine”. Despre modul în care jonglează cu noțiunile în limba română nu se spune nimic, dar aici avem deja un număr incredibil de exemple care ne-au dezvăluit un premier a cărui lipsă de înțelegere depășea imaginația scenariștilor din serialul “Las Fierbinți”.

În apărarea premierului României se poate spune că este un om echilibrat, calm și fără stridențe de mahalagism politic.

Într-un interviu acordat TVR, Viorica Dăncilă spunea: “Întotdeauna am crezut în consens și că proiectele mari trebuie să unească clasa politică. Încă mai cred, pentru că adevăratele proiecte naționale presupun acest lucru. (...) Acest lucru presupune să dăm la o parte interesele politice și să ne unim pentru acele proiecte.

Eu văd preluarea presedinției Consiliului UE ca pe un proiect național, aici e un examen pe care îl dă România în fața Europei. Toți vrem să obținem o nota mare, dar acest lucru presupune un consens între instituțiile statului, clasa politică, dorința fiecăruia de a ne implica în acest proiect național”.

O exprimare corectă, nu doar în formă, dar și în fond, numai că teama mea este că România va marca singura ocazie ivită de la aderarea la UE de face politică la nivel înalt, într-un mod nefericit. Cu alte cuvinte, mi-e teamă că se va râde în cele șase luni ale președinției rotative cum nu s-a mai râs demult la Bruxelles, poate doar crizele de “sciatică” ale lui Junker să ne depășească. Numai că nu se va râde ca de o glumă bună, ci în batjocură. Adversarii României, atât din inte rior cât și din exterior, vor profita de imaginea zdrențuită a premierului român pentru a-i scoate în evidență fiecare cuvânt sau gest nelalocul lui. Astfel, șansele ca România să devină „prostul clasei” sunt foarte mari.

Ca să continui paralela cu serialul Las Fierbinți, aș vrea ca președinția României a Consiliului Uniunii Europene să rămână un produs local, nu o superproducție tip Borat, în care personajul pretindea că vorbește limba kazahă, dar amesteca limbile slave cu dezinvoltura unui analfabet funcțional.

Din această perspectivă sunt curios să văd dacă eforturile de a avea un nou guvern cât mai rapid, adică până la 1 ianuarie 2018 vor avea succes. Aceasta înseamnă ca o moțiune de cenzură să reușească, profitând de nemulțumirile din PSD legate de stilul dictatorial de conducere impus de Liviu Dragnea.

Așa cum tot se aude, ar exista premisele unei schimbări de guvern, dorită și promovată de președintele Klaus Iohannis, numai că luna decembrie este una plină de sărbători, iar parlamentarii opoziției nu reușesc să se adune pentru momente mai puțin importante. Cum a fost schimbarea lui Liviu Dragnea de la președinția Camerei Deputaților, demers la care 25 de parlamentari liberali nu s-au prezentat.

Dacă se va păstra această stare de fapt, înseamnă că “Las Fierbinți” se mută la Bruxelles.

Parcă mi-aș dori altceva pentru România în Anul Centenar.