Victor Socaciu s-a remarcat la Cenaclul Flacăra, alături de alți mari artiști care avea să devină legende ale muzicii din România. Împreună cu Adrian Păunescu a compus o melodie istorică.
Victor Socaciu a murit la vârsta de 68 de ani, după ce în ultimele zile a fost internat în stare gravă în spital. O voce cu un timbru puternic, Socaciu s-a impus în muzica românească și a câștigat notorietate în perioada în care a apărut alături de artiștii de la „Cenaclul Flacăra” (1973 - 1985), sub coordonarea lui Adrian Păunescu.
Victor Socaciu, unul dintre artiștii care s-au remarcat la Cenaclul Flacăra
S-a remarcat în muzica folk împreună cu Ștefan Hrușcă, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu sau Vasile Șeicaru. Rămâne în istorie și pentru imnul echipei Rapid, pe care l-a compus alături de poetul Adrian Păunescu.
„Am fost timp de şapte ani membru al Cenaclului Flacăra, acolo m-am lansat, acolo am făcut primii mari paşi spre marea scenă românească, datorez Cenaclului Flacăra ceea ce am devenit peste timp şi, bineînţeles, poetului Adrian Păunescu. Cenaclul Flacăra a reuşit, în cei 12 ani de activitate, să strângă o arhivă de muzică şi poezie românească de o bogăţie care are, după părerea mea, valoare de patrimoniu naţional. Spun asta pentru că mi s-a confirmat de fiecare dată, la întâlnirile mele cu românii, fie ei aici, în România, fie ei plecaţi peste hotare, peste oceane, în lumea asta largă.
„Cântecele acestea, deşi au 45, 40, 35 de ani, au rămas perene”
De câte ori ajungeam în faţa lor şi aduceam cântece ale acelei perioade, oamenii simţeau ceva cu totul şi cu totul special, de aceea înţeleg şi am înţeles şi atunci că aceste valori pe care Cenaclul Flacăra le-a lansat în acei ani au valoare de patrimoniu naţional. Cântecele acestea, deşi au 45, 40, 35 de ani, au rămas perene, au rămas adevărate evergreen-uri româneşti”, spunea Victor Socaciu, în anul 2018, pentru Agerpres.
„Acest imn al Rapidului s-a născut foarte simplu. Era iunie 1980, eram la redacția Flacăra, tata ne-a luat în mașină pe mine, aveam 11 ani, pe Victor Socaciu, care era tânărul folkist de atunci și pe care-l lua peste tot, scriau și făceau împreună lucruri frumoase pentru cenaclul Flacăra, pe Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și pe Victor Niță, tot de la Revista Flacăra.
Am ajuns la stadionul Giulești. Nu era zi de meci, era o zi în care Flacăra juca fotbal la poarta dinspre tunel, dinspre Teatrul Giulești. Ne încălzeam, urma să înceapă o miuță și tata, în timp ce dădeam în minge, i-a zis lui Victor Socaciu: «Victore, du-te și ia chitara de la mașină! E prea frumos momentul ca să nu scriem un cântec.
Cum s-a născut imnul Rapidului
Reamintesc: Rapidul era în Divizia B. Se luptase cu un an înainte cu Scorniceștiul, atunci abia pierduse lupta pentru promovare cu Progresul, parcă. Până s-a dus Victor Socaciu la mașină să ia chitara, nu exista muzică, nu exista nimic, nu existau versuri, tata i-a zis lui Ovidiu Ioanițoaia:
«Ovidiu, ia o hârtie!». Ioanițoaia nu avea hârtie cu el că veniserăm să jucam fotbal. A luat un șervețel, o chestie, un carton de mici, nu știu ce, ce era pe acolo prin așa-zisul tunel, la intrarea spre vestiare și tata i-a spus: «notează!»
«Suntem peste tot acasă / Porțile ni se deschid / Nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid».
Uite, am în față, cu scrisul lui Ovidiu Ioanițoaia, hârtia de atunci. Apoi, Victor Socaciu a luat chitara, a scris muzica, tata a continuat să dicteze versurile la celelalte strofe și așa mai departe”, a povestit Andrei Păunescu momentul în care tatăl său a scris versurile imnului Rapid, conform gsp.ro.