Viața necenzurată a lui Franz Kafka - scriitorul care a suferit de sindromul Madonna/Târfă

La 135 de ani de la nașterea evreului ceh Franz Kafka, scriitor devenit celebru după moarte (a trăit doar 41 de ani), vă propunem un portret neconvențional al autorului volumelor „Procesul”, „Castelul” sau „Metamorfoza”

Știi că ești un mare scriitor când numele tău devine adjectiv. Cum am putea descrie ceva drept kafkian dacă nu l-am fi avut pe Kafka? Este o întrebare care probabil nu i-a trecut niciodată prin minte fiului negustorului de galanterii din Praga, care a murit fără să știe cât de perfect au surprins romanele și poveștile lui coșmarești epoca, societatea și sentimentul universal de alienare și disperare”, își începe prezentarea Robert Schnakenberg, autorul unui volum remarcabil prin abordare - „Viața secretă a marilor scriitori” (Editura ART, 2017, traducere și note de Mădălina Vasile).

Umilit de propriul tată

„Figura dominatoare a tatălui său l-a determinat pe Kafka să dezvolte sentimentul de alienare, bătrânul umilindu-și fiul încă din primii ani de viață, tratându- l ca pe un pirpiriu care nu avea să aibă niciodată succesul tatălui, vânzător de bastoane ultimul răcnet”.

Comentariile spumoase ale scriitorului american Robert Schnakenberg continuă: „Micuțul Franz a avut note bune la școală, a înfruntat chiar și ceremonia bar mitzvah (n.r. - ceremonie religioasă evreiască de trecere spre maturitate; are loc la vârsta de 13 ani). Ba chiar și-a luat și diploma în Drept, dar de la o vârstă fragedă a știut că liniștea lui se găsește în scris și citit - preocupare pe care Hermann Kafka o considera trivială”.

„Coitul este pedeapsa pentru fericirea de a fi împreună”

Odată lămurită relația cu Kafka senior, Robert Schnakenberg merge mai departe, pe firul vieții lui Franz: „După ce a eșuat ca avocat, și-a încercat norocul în domeniul asigurărilor. S-a angajat la biroul de creanțe al Institutului de asigurări în caz de accident al muncitorilor din Boemia, dar orele de luru erau multe și condițiile de muncă ridicole. Își petrecea cea mai mare parte a timpului desenând degete rupte, mutilate sau amputate pentru a realiza rapoarte cu aparate defecte”.

Îi repugna sexul

Câteva tușe intime: „Viața personală nu-i era de mare ajutor lui Kafka pentru a scăpa de coșmarul de la birou. Era un client obișnuit al bordelurilor din Praga și s-a bucurat de un număr impresionant de aventuri de-o noapte cu chelnerițe, barmanițe și vânzătoare - dacă asta poate fi numită bucurie.

Lui Kafka îi repugna sexul și suferea de ceea ce Freud a numit sindromul Madonna/ Târfă”. Pe înțelesul tuturor, Franz considera fiecare femeie pe care o întâlnea ori virgină - castă, potrivită de soție, dar nepotrivită pentru sex - , ori curvă. În al doilea caz, își pierdea interesul imediat după consumarea actului sexual. Mai mult, potrivit dezvăluirilor lui Robert Schnakenberg, ideea unei vieți „normale”, de om căsătorit, îl dezgusta. Mărturie confirmată chiar de jurnalul lui Kafka: „Coitul este pedeapsa pentru fericirea de a fi împreună”.

Vis la brațul unei educatoare

După mai multe relații nefuncționale, Kafka o cunoaște, într-o tabără pentru copii evrei, pe educatoarea Dora Dymant. Întâlnirea vine însă abia în 1923, când Franz era deja măcinat de tuberculoza care-i va aduce sfârșitul. „Cu mult mai tânără decât el și provenind dintr-o familie de evrei polonezi ortodocși, Dora se atașează de Kafka în acest ultim an al vieții scriitorului.

Dezbăteau împreună textul Talmudului și își făceau planuri să plece în Palestina, unde visau să-și deschidă un restaurant, cu Dora pe post de bucătar și cu Franz pe post de șef de sală”, menționează Robert Schnakenberg în volumul „Viața secretă a marilor scriitori”. Toate planurile s-au risipit însă odată cu moartea lui prematură, în 1924.

O dorință nerespectată

Înainte de moarte, Kafka i-a lăsat prietenului său Max Brod o scrisoare în care-l ruga să-i ardă toate scrierile, cu următoarele excepții: „Verdictul”, Fochistul”, „Metamorfoza”, „Colonia penitenciară”, „Un medic de țară”. Din fericire, Brod n-a ținut cont de dorința lui Kafka, ocupându-se, mai târziu, de publicarea romanelor „Procesul”, „America” și „Castelul” - asigurându-i astfel amicului său un loc în istoria literaturii.

Gimnastică și predici rasiste

Jenat de trupul său sfrijit și lipsa mușchilor, Kafka făcea, la un moment dat, exerciții de gimnastică în fața unei ferestre deschise sub îndrumarea instructorului danez Jens Peter Müller, considerat la acea vreme un guru al exercițiilor, ale cărui metode se împleteau cu predici rasiste proslăvind superioritatea rasei nordice - mai notează Robert Schnakenberg. „Cu siguranță nu de la un om ca el ar fi trebuit să ia lecții un evreu nevrotic din Boemia”, șarjează Schnakenberg.

Un vegetarian nepot de măcelar

​Franz Kafka a fost vegetarian, atât din motive medicale, cât și din motive de ordin etic, apreciază Schnakenberg. Ca nepot al unui măcelar de porci, această convingere a lui Franz nu a făcut altceva decât să-i întărească tatălui său convingerea că fiul lui este un ratat desăvârșit. Un precursor al dietei raw-vegane, Kafka era implicat în mișcarea împotriva vivisecției.

Câteva repere

● Franz Kafka - 3 iulie 1883 - 3 iunie 1924;

● Naționalitate: Cehă;

● Zodie: Rac;

● Titluri reprezentative: „Metamorfoza” (1915), „Procesul” (1925), „Castelul” (1926);

● Contemporani și rivali: Max Brod, Rainer Maria Rilke;

● Stil literar: Lucid, concis;

● Vorbe de duh: „Dincolo de un anumit punct, nu mai există cale de întoarcere. N-am ajuns încă în acel punct”.