La Rîmnicelu, în august ’51, la fosta "Fermă regală", era un termometru. Aşa au intrat ţăranii din judeţul Brăila în istorie!

Rîmnicelu, sat aruncat de Dumnezeu în nordul Bărăganului, a intrat în istorie printr-un noroc chior. Pe 10 august 1951, când cea mai cumplită secetă ce a lovit România i-a făcut pe ţărani să mănânce mămăligă de orz şi să toace buruieni să dea la animale, s-a întâmplat să se uite cineva pe termometrul IAS-ului "Ion Sion", fosta "Fermă regală Domniţa". Când s-a anunţat la Bucureşti că la Rîmnicelu s-au înregistrat 44,5 °C, cătunul aflat la 25 de kilometri de Brăila a devenit "Polul căldurii".

Recordul n-a fost bătut. De ce nu la sud, la vecinii din Şuţeşti, sau la nord, la Măxineni? Pe Viorel Drăguţ, secretarul primăriei, îl ia râsul: "La Ferma regală era staţie meteo cu barometru, pluviometru şi termometru! Nici nu ştiu dacă se mai făcuseră înregistrări înainte! Cine avea, atunci, termomentru în Bărăgan!? Putea fi oriunde...". Dar bătrânii satului spun că arşiţele din ultimi ani sunt mai aprige ca cea din ’51. Ieri, la Rîmnicelu, nici muştele nu te mai bâzâiau. Au fost 37 °C. "Mâncau oamenii, mămăligă de orz!"

Nea Vasile Bumbac, cel mai bătrân râmnicean, ajuns la 91 de ani, două chestii nu poate să uite: anii de pe front, unde a împuşcat şi nemţi, şi ruşi, şi pârjolul din ’51. Moşul se agită vioi pe băncuţa de lângă gardul căsuţei. A ieşit pe uliţa colbuită să se uite la maşini străine şi să se bage-n vorbă cu vecinii.

"A fost prăpăd! Aveam 31 de ani şi eram gestionar la Cooperativa de Consum. La «colectivă» nu intraseră decât o parte. Nu a crescut nimica... Făcea lumea mămăligă de orz! În loc de porumb au crescut «târtani», buruieni... Îl băgau la foc, că n-aveau coceni, sau îl tocau şi-l dădeau la animale!", îşi aminteşte bătrânul. Era să se lase cu bătaie: "Era unu’ cu o batoză şi a vrut s-o ia, că nu-i mai convenea uiumul, că era producţie slabă. S-au urcat oamenii pe batoză! Cum s-o ia? Când a fost recoltă i-a plăcut, acu’ să stea cu ei la greu! A lăsat-o, de frică!".

Cum i se pare zăduful de acum? Bătrânul dă să se ridice în toiag: "Aproximativ, pot să spun că era mai cald. Aşa simţesc! Da’ şi acu’ e rău. Aici, mereu a fost aşa!".

Moşul e veteran de război. A luptat la Cotul Donului, alături de nemţi, şi a ajuns până în Munţii Tatra, din Cehoslovacia, unde foştii aliaţi l-au împuşcat în mâna stângă: "Am fost sergent la Regimentul 30 Infanterie Tulcea! Am scăpat de prizonierat că am trecut Dunărea înot, pe la Chilia!". E mândru nevoie-mare! A apucat să povestească de ambele evenimente ale vieţii sale. „Aproximativ, pot să spun că era mai cald înainte. Așa simțesc io... Da’ și acu’ e rău NEA VASILE BUMBAC, 91 de ani, veteran de război "Noaptea ne tăvăleam pe jos!" Tanti Şerbana Negoiţă are 86 de ani, doi dinţi în gură şi s-a măritat la 19 ani. N-a plecat din Rîmnicelu niciodată. "Cum să zic io? Atunci, în ’51, se usca de tot pământul... Aşa zic io, după porumb. Erau crăpături de băgai palma, chiar piciorul! Mai uscat era... Da’ şi acu’ tot rău e, că e zăpuşeală şi acu’... Mai ales pentru bătrâni. Noaptea e mai răcoare. Pe atunci ne tăvăleam pe jos! Plecau oamenii după un sac de porumb până în Oltenia, că mâncam terci de orz... Da’ ce să mai zic? Dac’ ar ploua azi, ar fi la înălţime! Da’ nu plouă şi o să fie iarăşi rău!", oftează bătrâna.

Are pensie de la CAP de 300 de lei şi mai primeşte încă pe atât de pe urma lui bărbată-său, fost veteran de război şi prizonier la ruşi, în Siberia. Baba e cochetă. Îşi dă jos şorţul cu care trebăluia prin ogradă: "Mă pozaţi aşa şi bluza nu-i curată, că nu se mai albeşte...".

Arfiade Dumitraşcu, zis nea Filică, e ţăran de când se ştie, are aceeaşi etate cu tanti Şerbana şi o contrazice pe colega sa de generaţie: "Nu prea simţeam căldura aşa tare, că lucram la câmp cu carul cu boi. Plecam dimineaţa şi când începea să ardă ne băgam sub căruţă! Acum e căldură peste măsură... Pe atunci nu se pomenea ca cine avea probleme cu inima să-i fie rău! Mi s-a uscat de dogoare şi porumbu’ din grădină... Şi l-am udat! De nu plouă într-o săptămână e pericol mare...".

Are şi explicaţii: "Dacă o iei de la Galaţi până la Călmăţui nu mai vezi liziere sau păduri! Atuncea cum să plouă!? Astă iarnă am stat la trei metri sub zăpadă... Mi-am zis c-o să fie un an extraordinar şi e plin de secetă!". În august ’51, tanti Șerbana a crezut că moare de cald! După 61 de ani e vie și veselă

Nea Filică e leoarcă de năduşeală şi turuie non-stop. "Io zic, după mine aşa, că în ’52-’53 a fost cel mai cald. Da’ şi acum e prăpăd. Uite, am scos usturoiul din grădină cu hârleţul! Aşa ceva nu s-a pomenit!". A ratat recordul naţional cu trei zile!

Când laşi drumul de Brăila la Ianca, şi treci de Şuţeşti, calea către Rîmnicelu pare să fi fost ţinta MIG-urilor de la fostul aerodrom militar desfiinţat de curând. Parte din mirişti au fost lăsate pârloagă, iar porumbul, care de Sân Petru era numai bun de fiert, abia-ţi trece de şold. Vine îndată şi Sf. Ilie şi din floarea soarelui, pipernicită de vipie, n-o să aibe râmnicenii ce seminţe să spargă în dinţi la birtul din sat. Primarul Lucian Chiru, la bază "tehnician hidro", se scarpină în cap: "Dacă nu plouă, într-o săptămână, două, se usucă tot...".

Irigaţii nu mai au de doi ani, de când s-a tăiat subvenţia la apă şi, în loc de 200 de lei pe mia de metri cubi, trebuie să dea de şase ori mai mult. Din două mii de locuitori doar 700 sunt apţi de muncă, iar din ăştia, jumătate sunt şomeri. Primarul s-a născut pe "răcoare", pe 13 august 1951!

"Era producţie mare de legume: vinete, ceapă, ardeioase, roşii..., da’ lumea nu mai pune decât în curte", se îmbufnează edilul de la "Polul căldurii". Se uită cu ciudă la termometrul de pe veranda sediului fostei "Ferme regale Domniţa", convertită în IAS-ul "Ion Sion" şi privatizată prin metoda MEBO, în anii ’90.

I s-a zis Ion Sion după numele unui erou din al Doilea Război Mondial. Distracţia e că eroul avea ca tiz un pictor născut aproape, la Ianca, mort în ’39, aşa că nu e sigur după cine s-a ales numele fermei. E miezul zilei şi acul tot urcă.

Primarul a ratat de puţin să fie "martorul" apogeului secetei din ’51. Se amuză: "Recordul a fost pe 10 august şi io m-am născut pe 13!".

Termometrul de acum 61 de ani a fost înlocuit de primarul Chiru cu unul modernFOTOGRAFII: OCTAVIAN COCOLOȘ „Recordul din timpul vieții mele a fost de 39 de °C la umbră, la mine în birou, în 2009! LUCIAN CHIRU, primarul din „Polul căldurii

44,5°C este recordul național oficial absolut al temperaturii înregistrat vreodată în România! Un sat din Bărăgan a intrat în istorie