Omul avea prejudecăți de care se debarasa cu greu, dar cu un singur lucru nu putea fi de acord – oricât de mult i-ar fi spus nasul lui de polițist bătrân că Tudor e vinovat, nu l-ar fi bătut în veci ca să-l determine să recunoască.

-Știi că am colegi care folosesc violența în anchetă? Găsesc că acest lucru e impardonabil. Cum naiba să îl bați pe ăla până îi dau mucii cu sânge pe nas ? cum ? asta e tortură, îți spun eu. Dacă dai de ăștia în anchetă, ești mâncat.

-Chiar aș dori un avocat, l-a întrerupt Tudor, îngrozit de perspectiva unei bătăi.

-Insiști cu prostia asta!

-Dar mi-ați pus cătușe, nu pot fi doar martor. Am văzut și eu în filme că acuzații sunt încătușați.

-Te uiți la filme proaste, mai bine ai citi o carte. Uite, eu, de exemplu, când ajung acasă îmi bag nasul în cărți, că, slavă Domnului, am o grămadă. De acolo mi-am făcut cultura, nu din filme. Eu îți povestesc despre ritualurile dacilor și tu mă lovești cu filme americane de doi lei. Asta e diferența dintre noi doi, pricepi ? Zamolxe versus Clint Eastwood.

Trecuseră deja trei ore din acest dialog absurd, în care Tudor se simțea ca un spectator captiv, care trebuia să plângă și să râdă la comandă. Un zbârnâit de telefon fix preistoric le-a curmat discuția :

-Să trăiți, e în fața mea. Sunt pe drumul cel bun, credeți-mă, e atât de speriat încât a început să miroase. Dacă nu colaborează îl trimit la beciul cu șobolani să aibă o epifanie.

Comisarul vorbea ca și cum ar fi fost singur, fără să-i pese că Tudor realiza că el era subiectul discuției, decretând nenorocirile care urmau să se abată asupra lui, mai ceva ca un profet prăpăstios.

-Normal că știu ce e aia epifanie, domnule procuror, cu cine credeți că stați de vorbă ? era doar o metaforă, ca să-l sperii pe tâmpitul din fața mea. Epifania e când ți se arată Isus Hristos, cum dracu să nu știu asta, că doar sunt dus la biserică! Mă ocup de el și vi-l aduc în maxim 3 ore. Să trăiți, respect!

Comisarul a trântit telefonul, înjurând printre dinți :

-Paștele mă-tii de jegos care te crezi intelectual mai superior decât alții. Auzi, mă întreabă pe mine dacă știu ce înseamnă epifanie? Hai să-ți spun eu, domnule, despre epifanie, ca să te umilesc. Vine din limba greacă, bunica era pe sfert grecoaică, fie-i țărâna ușoară, și înseamnă arătarea lui Dumnezeu. Eu când am zis că te duc la beci să discuți cu șobolanii, m-am referit la faptul că o să fii atât de îngrozit, încât o să-l vezi pe Dumnezeu și mărturisești. Spune-mi că măcar tu pricepi subtilitatea mea fină.

Tudor căpătase o mutră îndoliată și doar văzându-l îți venea să-i pui grâul la fiert pentru colivă.

-Vreau un avocat, e dreptul meu.

-Bine, prietene, dar tocmai ți-ai semnat sentința. Cheamă-ți avocatul și să terminăm cu amabilitățile.

-Dar nu cunosc niciun avocat.

-Și ce-ai vrea, să-ți aduc Pagini aurii ?

-Tot nu pricep ce vreți de la mine, s-a trezit Tudor țipând.

-Să vorbim.

-Dacă sunt doar martor, atunci nu trebuia să fiu adus cu cătușe la mâini, să mă vadă toți vecinii.

-Aici ai dreptate, a fost un exces de zel.

-Un exces de zel care mi-a afectat reputația. Acum toată lumea mă crede infractor.

-Așa sunt românii ăștia, nu mai poate omul să facă o prostie, că ei îl și vor trimis la pușcărie. Suntem oameni răi și negri la suflet, cugeta comisarul.

-Dar e absurd tot ce se petrece aici.

-Știu ce urmează să spui, e Kafka, nu ? toți intelectualii subțiri sunt cu Kafka pe buze și pun pariu că niciunul nu l-a citit.

-Ei bine, eu nu voiam să spun nimic despre |Kafka, pentru că nu l-am citit. Eu vorbeam despre drepturile mele ca cetățean liber.

-Nu l-ai citit pe Kafka? Păi dacă te uiți la Clint Eastwood când să mai ai timp de Kafka? Bref, e vorba despre un tip cam de vârsta ta, domnul K, care e arestat și, tot ca tine, face pe fecioara martiră, neînțelegând de ce l-au luat ăia pe sus. Ba e liber, ba nu e, se duce la un avocat pe care i-l prezentase un unchi de la țară, pe care îl chema tot K. Nu pe avocat îl chema K, pe unchiul de la țară. Avocatul îi promite marea cu sarea, ca toți avocații, iar, în final, domnul K sfârșeste cu un cuțit în inimă. Sfârșit. Ăsta e marele Proces al lui Kafka.

-Aș dori un avocat.

-Ești mai tâmpit decât credeam. Tocmai îți povesteam cum a murit eroul lui Kafka și tu vrei avocat. Hai, spune-mi repede tot ce știi despre domnișoara Iacobescu și apoi ai liber la avocat.

-Despre cine ?

-Vrei să joci cartea imbecilului nevinovat cu mine? Pune mâna pe biblie și jură după mine că nu mai avem timp : Jur să spun adevărul....

-Sunt ateu, nu cred în Dumnezeu.

-Ce ești ?

-Ateu, adică nu cred în Dumnezeu.

-Toată lumea azi mă ia de prost ? s-a enervat comisarul. Dar în cine paștele mă-tii crezi, în Scaraoțchi? Chiar îți imaginezi că la cultura mea nu știu ce înseamnă să fii ateu ? în ochii tăi sunt un milițian tablagiu ?

-N-am vrut să spun asta, se scuza Tudor, cuprins de teamă. Nu e nicio problemă, jur pe orice vreți dumneavoastră.

-Ți-ar cădea mâna să mă bagi în belele! Că eu sunt prost și nu-mi dau seama că abia aștepți să invoci nulitatea absolută a declarației pentru că ai jurat, deși ești ateu ?

-Nici măcar nu știu ce înseamnă nulitate absolută, vă asigur că nu am nicio intenție să vă fac rău.

Polițistul a tras adânc din țigară, scuipând tot fumul înspre fața lui Tudor după care s-a așezat în scaun cu ochii înfipți într-un punct imaginar din tavan :

-Cuvântul ateu provine din grecescul atheos și înseamnă un om fără Dumnezeu. Ateul nu crede în existența lui Dumnezeu, fără a fi necesar să creadă că Dumnezeu nu există, pentru că ateul e lipsit de credință. Cu alte cuvinte, ateul nu spune cu nu există Dumnezeu, dar nu crede în el.

Tudor simțea că îi fuge pământul de sub picioare. Îi venea să urle după ajutor, voia să fie dus oriunde, chiar și în beciul cu șobolani, doar să scape de acest coșmar. Trecuseră deja șase ore în care nu se întâmplase nimic, fiind obligat să asiste la bruma de cultură cu care era asaltat și nu-și dădea seama dacă tot acest circ era parte a unui plan diabolic, sau pur si simplu avusese ghinionul de a fi anchetat de cel mai ciudat polițist.

Era trecut de miezul nopții se simțea obosit si sătul. Cearcăne de nesomn și disperare se cățărau de ochii stinși ca două lumânări pe sfârșite, iar buzele crăpate încetaseră să mai ceară un avocat .

-Am în față toată harta vieții tale, uite, dosarul ăsta gros e plin de declarații ale unor oameni care te cunosc. Nu stai prea bine la capitolul socializare, cum s-ar zice, ai profilul ideal al unui criminal sociopat.

Răsfoind zgomotos paginile, comisarul a continuat :

-Ești un dezastru când vine vorba despre femei, ești complexat, introvertit, misogin.

-Sunt de-a dreptul jignitoare aceste caracterizări, l-a întrerupt Tudor cu voce gâtuită.

-Vai de mine, te pomenești că ești făcut din lacrimi și suspine. Nu sunt cuvintele mele, prietene, sunt ale colegilor și vecinilor tăi.

-Când ați avut timp să îi interogați ?

-Ce crezi că am făcut în astea șapte zile de când ai căsăpit-o pe fată ?

-Sunt nevinovat, nu înțeleg de ce sunt acuzat.

-Ești unicul suspect, ultimul care a văzut-o în viață, singurul care avea motiv să ucidă.

-Dar mașina cu geamuri fumurii în care s-a urcat după ce și- a terminat alergarea ați căutat-o ?

-Hopa, ziceai că nu știi nimic, că nu ai urmărit-o în parc. Hai, fă-ți un serviciu și recunoaște. O să primești o reducere de pedeapsă, nu fi prost.

-Nu am omorât-o eu! Am văzut-o urcându-se într-o mașină, după care a dispărut.

-Ce masină ? modelul și numărul de înmatriculare.

-Nu știu, nu m-am uitat.

Polițistul a închis dosarul cu un zgomot nervos :

-Să mergem la procuror!

-Nu, stați o clipă, ce înseamnă asta ? Voi fi arestat?

-Nu e treaba mea și sincer nici nu îmi pasă.

-Măcar o să am un avocat ?

-O să ai avocați să te saturi! Dacă nu îți permiți unul ales, statul e prost și îți plătește un avocat din oficiu. Un prost plătește alt prost ca să apere un ticălos. Halal democrație.

Tudor a fost adus în fața procurorului unde, în prezența unui avocat din oficiu i-au fost prezentate acuzațiile.

-Nu mai trebuie să jur pe biblie ? a întrebat Tudor nedumerit.

-Inculpații nu jură, nu sunt obligați să spună adevărul și au dreptul să tacă, l-a liniștit procurorul. Veți fi dus în fața unui judecător cu propunere de arestare preventivă. Domnul avocat o să vă explice mai multe.

Nu i-a explicat nimeni nimic. Singurul lucru pe care l-a priceput a fost acela că va merge la pușcărie.

Va urma