Domnul Gelu avea aerul unui om obișnuit să fie temut și ascultat. Caracterul lui, îngrădit cu sârmă ghimpată, nu permitea nimănui apropieri inutile sau manifestări stupide de umanitate. Un militar ca el nu se lăsa păcălit de sentimente și nici nu permitea nimănui să-i tragă șireturile.

Izabela și-a amintit că uitase niște documente în biroul domnului Gelu și trebuia să le recupereze urgent. A bătut la ușă cu îndrăzneală, adâncindu-și decolteul care îi oferea intrarea liberă la toți șefii. Domnul Gelu se pierdea în prezența ei, cât era el de militar. În urmă cu câteva zile, încercând să-i facă avansuri, se izbise dureros de crusta de indiferență pe care Izabela i-o afișa.

-Cu ce te pot ajuta, domnișoară? A întrebat-o.

-Am uitat niște hârtii la dumneavoastră în birou. Îmi permiteți să le caut ?

-Se poate ? te rog.

Domnul Gelu s-a ridicat din scaun și s-a privit în oglinda pe care o ținea ascunsă într-un sertar, încercând să-și aranjeze freza care arăta ca un mușuroi de furnici. De obicei se pieptăna cu periuța de dinți, dar nu putea face asta în prezența Izabelei. Și-a umezit degetele cu salivă, strivind șuvițele rebele care îi urâțeau chipul. Ochii i se rostogoleau pe trupul femeii, neștiind unde să se oprească mai întâi. Brațele lui ofilite simțeau nevoia să o cuprindă, să o strângă.

S-a apropiat de ea ca o umbră tăcută, curățându-i de pe bluză câteva scame imaginare. Erau atât de aproape încât îi simțea respirația caldă de femeie adevărată. Izabela l-a sărutat, luându-l prin surprindere. Ce buze moi avea, uitase gustul unui sărut. S-a sprijinit de birou, de teamă să nu-l trădeze picioarele.

Frisoane de teamă și nesiguranță îi făceau trupul să se cutremure. Dacă nu va reuși să fie bărbat până la capăt ? Femeia asta îi făcea sângele să fiarbă, dar dacă nu era de ajuns ? Teama de eșec l-a determinat să se oprească.

-Nu aici, poate intra oricine în birou. Vorbește-mi despre tine, să ne cunoaștem mai întâi.

Izabela era atât de fermecătoare și de blondă, cu zâmbetul nepăsător și pielea fină. Până și hainele ei îl atrăgeau, dar povara îngrozitoare a rațiunii îi oprea pornirile : ,,dacă nu iese din prima, ai pierdut-o! stai liniștit până rezolvi problema. Există pastile care te vor ajuta!,,.

Izabela îi ghicise zbaterile și se distra teribil ațâțându-l. Cu o obrăznicie studiată, i-a promis că îi va face lucruri de care domnul Gelu nici nu auzise. Trecuseră două luni de la primul lor sărut, iar relația devenea serioasă. Domnul Gelu cotiza cu simț de răspundere la toate nevoile femeii, fiind incapabil să o refuze. Izabela era de neoprit, dar el făcea față eroic, purtat de râul fericirii către cele mai tulburătoare ape.

-Vreau să plecăm undeva, doar noi doi! I-a spus Izabela într-o seară.

-Iubita mea, știi că nu pot lipsi de acasă. Scorpia aia abia așteaptă să mă prindă pe picior greșit.

-De ce nu divorțezi? Încă o mai iubești ?

-Știi bine că doar pe tine te iubesc. Dar am fost un bou și am trecut toate casele pe numele ei, iar dacă plec rămân pe stradă.

-Am o idee, a continuat Izabela. Peste două săptămâni se organizează o conferință la Poiana Brașov. Îi spui soției tale că trebuie să participi. Eu îmi iau concediu și plecăm unde vrem noi.

Zis și făcut. Planul Izabelei fusese unul foarte bun, iar cei doi au petrecut câteva zile împreună, departe de țară și de ochii curioșilor. Era sfârșit de februarie, iar Europa părea încă indiferentă în fața virusului care se pregătea să o îngenuncheze. Domnul Gelu și Izabela se amuzau teribil de măsurile de siguranță pe care China se lupta să le impună –

-De parcă ar fi vreo pierdere dacă mor câțiva gălbejiți! Oricum sunt prea mulți și ne-au sufocat. Spunea domnul Gelu, revoltat.

Izabela urmărea știrile și îl ținea mereu la curent :

-În Italia au apărut mai multe cazuri de coronavirus. Dacă ajunge și la noi ?

-Porumbița mea, am vorbit eu cu niște doctori și m-au asigurat că nu e decât o banală răceală. Aici e vorba de interesele economice ale Statelor Unite care vor să-i rupă Chinei gâtul.