Venezuela. În 1909, Capriano Castro, președinte al republicii Venezuela, a plecat în Europa ca să-și caute sănătatea. Pe timpul lipsei sale, afacerile statului au rămas pe mâna fostului crescător de vite Juan Vicente Gomez, omul său de încredere.
Juan Gomez s-a achitat cât se poate de bine de misiunea ce i-a fost încredințată. Atât de bine, încât la înapoierea sa, Castro a aflat că nu mai este președintele Venezuelei, că a fost destituit în lipsă de fostul crescător de vite, că e în același timp ruinat și exilat.
Cele 50 de revoluții izbucnite de la întemeierea statului și până la venirea lui Gomez, n-au soluționat cu nimic această problemă.
Gomez a suprimat imediat presa. A împușcat pe toți inamicii săi, pentru ca guvernarea să nu-i fie umbrită de niciun nor. A gonit în munți și în pustietăți pe toți cei care purtau lavalieră și doreau – ca tineri ce erau – respectarea constituției… S-a înconjurat de o gardă personală credincioasă - fiecare om fiind plătit cu mai bine de un milion lei anual.
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
