Vasilica studiază mecanica secretă

Presa epocii staliniste.

Partidul era foarte preocupat de problema „braţelor de muncă“ din agricultură. Ţăranii se împuţinaseră: sute de mii muriseră pe front, alte zeci de mii erau mari mutilaţi, mulţi erau încă în prizonierat, în lagărele din Extremul Orient sovietic. În aceste condiţii, tinerele de la ţară erau chemate, că voiau, că nu voiau, să se „afirme“. „Vasilica Bărângă este de fel din Stăneşti-Vlaşca. De când se ştie, Vasilica săracă se ştie. Om mai împovărat de nevoi decât taică-său, rar puteai găsi în sat. (...) Atunci ce a făcut fata? A intrat slugă la Florian Duma, chiaburul.“ Iar avem de-a face cu o năpârcă chiaburească. Să vedeţi ce a păţit biata fată cu exploatatorul şi cum „s-a ascuţit lupta de clasă“ instantaneu. Ura de clasă n-ajută la masă

A luat oile, le-a numărat, le-a păzit şi le-a dus pe izlaz, vreme de un an de zile. Pentru treaba asta, a primit cinci duble de porumb şi două sute de lei. Când a văzut care îi este răsplata, Vasilica a plâns: o dată mai mult a simţit cum îi urăşte pe chiaburi.“ Din păcate pentru Vasilica Bărângă, ura de clasă nu ţine de foame. A intrat din nou slugă, dar acum a luat o ţeapă şi mai mare, de la alt exploatator: chiaburul Moga. „A dus iar oile pe izlaz, a primit iar sudălmi şi palme. La plată, n-a mai primit însă nimic. Inimă de chiabur, inimă de câine.“

Partidul, ca Superman Dar partidul nu a lăsat-o pe tânăra tovarăşă Bărângă în ghearele lacome ale chiaburilor. „Acum Vasilica este la şcoala de tractoriste. Se împacă de minune cu lecţiile, măcar că n-a terminat şcoala primară. La mecanică e ceva mai greu. (...) Sunt trei feluri de cursuri: tehnice, politice şi de cultură generală. Cursurile practice se îmbină cu cele teoretice: din prima zi de şcoală, viitoarea tractoristă face cunoştinţă cu motorul. Îl desface, îl curăţă, învaţă piesă cu piesă, şurub cu şurub.“ Asta se întâmplă în cursul zilei. Seara se face politică „Seara, şedinţa organizaţiei de bază U.T.M. La şedinţă, o tovarăşă spune: organizaţia noastră este revoluţionară. Cuvântul le intră în inimă. Organizaţie revoluţionară! Tractoristele înţeleg asta, înţeleg şi simt. Nu sunt şi ele chemate, alături de întreg tineretul muncitor, să contribuie la zidirea unei lumi noi? Bielele, bujiile, rulmenţii - în mâinile lor de fete muncitoare - sunt mistrii pentru această zidire...“ („Scânteia Tineretului“, 7 aprilie 1949) Ţăranii o duc boiereşte „Comisia Centrală a Timbrului, care funcţionează pe lângă Ministerul de Finanţe, a primit, din partea Confederaţiei Generale a Muncii, o adresă prin care cere să se ia în discuţie şi alte cazuri de scutire de taxă la succesiunile ţărăneşti. Articolul 17 din legea timbrului scuteşte de impozit moştenirile ţărăneşti, adică moştenirile deschise pe urma sătenilor care au ca îndeletnicire de căpetenie munca câmpului.“ („Scânteia satelor“, 23 mai 1948) Toma Nichita