Vasile Dâncu, un Richelieu al fotbalului. Fără doar și poate, Florin Prunea este la ora actuală una dintre vocile proeminente ale opoziției fragile din fotbalul romanesc.
Vasile Dâncu, un Richelieu al fotbalului. Da, și în fotbal este nevoie de așa ceva. Cum în absolut nici un domeniu de activitate din România nu curge doar lapte și miere, vocile antisistem și mai ales acțiunile concrete trebuie să existe și chiar să se înmulțească.
Ieșirile la TV ale lui Florin Prunea
Fotbalul condus de gruparea Burleanu are mari hibe. El este departe, de ce ar putea și ar trebui să fie. De fapt, Prunea nu iese din rând prin afirmațiile pe care le face.
El doar are curaj să spună public ceea ce mulți știu dar ascund, devenind astfel complicii unei stări de fapt aproape jenante.
În ultima sa apariție televizată, fostul portar a reiterat de fapt cine se află în spatele ascensiunii și menținerii lui Răzvan Burleanu în extrem de profitabilul pentru sine, fotoliu de președinte al FRF.
Dâncu. Vasile Dâncu
„Vasile Dâncu este cel mai puternic om din fotbalul romanesc. Nimic nu mișcă fără el!”- declara acesta la Realitatea TV. Despre el este vorba. Nu stiu dacă afirmațiile lui Prunea sunt total adevărate dar ele pot ridica măcar cateva semne de intrebare.
Faptul că a trecut ca politician în decursul timpului de la dreapta lui Băsescu în „Sufrageria lui Oprea” alături de Kovesi si Coldea, mai apoi din tabăra lui Ponta în cea a lui Dragnea, n-ar fi de mirare. S-a dezis de șefi și colaboratori, mai mereu, cu o ușurință demnă de „măsura caracterului”.
I-a folosit pe unii și pentru ascensiunea sa și pentru interesul personal. Așa-i în politică. În orice calitate deținută, de parlamentar, europarlamentar, vicepremier, lider de partid, „sociologul” clujean a căzut în picioare. Afișând morga intelectualului desăvârșit, tăcând de multe ori a „cugetare și gândire”, Vasile Dâncu a răzbit și profesional și social.
Poate și financiar.
Dar ce legătură au acestea cu fotbalul, ce resorturi il determină sa intre în hora unui domeniu pentru care nu este pregătit și după care nu se omoară? Sau, mă rog, n-ar trebui. Putea rămâne un politician spectator, neimplicat în fotbal, ca mulți alți colegi. Are oare dl Dâncu dragoste, pasiune pentru fenomen și oameni sau dorește și poate obține și avantaje materiale?
Ce oare ne pot spune milioanele încasate de la FRF de către firma domniei sale, IRES(Institutul Român pentru Evaluare și Strategie), conform nenumăratelor dezvăluiri publice? Dar impunerea ca director comercial al FRF al unui tânăr fără expertiză și merite, beneficiarul unor comisioane grase din contractele de sponsorizare către FRF?
Altminteri, despre nășitul viitoarei familii Burleanu știm că este un act voluntar, plin de „căldură și afecțiune” față de tinerii de succes din România. Prea se leagă lucrurile, vrem nu vrem.
„Dacă nu curge, pică”
Nici în Clujul locativ, se pare că Vasile Dâncu nu se dezminte. Și acolo taie si spânzură, face și desface lucruri, alături de Ioan Rus. Mă rog, la ora actuală relațiile s-au răcit nițel, din ce se aude. Se spune că nimic nu mișcă în front în politica și fotbalul din capitala Ardealului, nici măcar Emil Boc, CFR-ul și Universitatea, fără protecția, sfaturile, și poate, avantajele materiale culese din fotbal. „Dacă nu curge, pică”, e o vorba din popor.
Poate că dl Dâncu nu este străin de dispariția bruscă din peisaj a fostului patron al CFR-ului, Arpad Paszkany, vajnic susținător al PDL-ului, de falimentarea echipei și de resuscitarea ei prin apariția din neant a unui, se zice, interlop, pe nume Nelu Varga. La fel, poate că dl Dâncu nu este străin nici de nepromovările succesive, trei la număr, a celor de la U Cluj și de milioanele de euro aruncați pe apa sâmbetei.
„Scopul scuză mijloacele”
De contribuția anturajului său la arestarea lui Gică Popescu și de apariția si mentinerea SNSPA-istului în fruntea fotbalului românesc s-a vorbit și s-a scris mult.
Cu toate aceste semne de întrebare care planează asupra omului, politicianului, sociologului, demnitarului, a activității sale, „strategul” de partid, de stat și fotbal, Vasile Dâncu rămâne în umbră discret, dar hotărât. Ne-ar putea aduce aminte doar de cardinalul francez, Richelieu, cu a sa deviză: „SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE”
Să fie oare scopul, banii din fotbal?