La 24 iunie, Biserica pomenește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ziua mai este cunoscută în popor ca Drăgaica sau Sânzienele.
Biserica prăznuiește de obicei ziua morții sfinților. Doar Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă: pe lângă ziua mutării la cer (15 august, respectiv 7 ianuarie), lor li se serbează și zămislirea (9 decembrie, respectiv 23 septembrie) și nașterea (8 septembrie, respectiv 24 iunie), precum și alte evenimente semnificative, precum Bunavestire sau Intrarea Maicii Domnului în Biserică, respectiv Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Acest „tratament special” al Sfântului Ioan Botezătorul, se datorează importanței istorice și duhovnicești a celui numit de Hristos „mai mare decât proorocii”.
Ioan Botezătorul este fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Maicii Domnului. După ascendența trupească, Iisus și Ioan sunt veri de gradul doi.
Evanghelistul Luca povestește în Cartea sa cu lux de amănunte: Zaharia și Elisabeta îmbătrânesc, fără a putea avea copii, fapt considerat de evrei drept un blestem al lui Dumnezeu. Cei fără copii aveau statut de paria încât nici jerfele nu li se primeau la templu.
În vremea împăratului Irod cel Mare, într-o săptămână când Zaharia era de rând să tămâieze în templu, Arhanghelul Gavriil îi apare în dreapta altarului tămâierii și îl înștiințează că Dumnezeu le-a ascultat lui și Elisabetei rugăciunile și le va da un copil, pe care trebuie să-l numească Ioan.
Zaharia are un moment de îndoială: vestea i se pare imposibil de împlinit la vârsta pe care o avea. Pentru îndoiala sa în cuvântul Domnului, este blestemat să rămână mut până la împlinirea veștii.
La opt zile după naștere, când au trebuit să-i pună numele, vecinii și rudele adunate la eveniment, cu crezut de cuviință că pruncul trebuie să primească numele tatălui. Elisabeta, soție de prooroc, ea însăși cu darul proorociei, spune, însă că numele copilului trebuie să fie Ioan.
Cei din jur obiectează și îi dau o tăbliță lui Zaharia, să scrie pe ea numele pruncului. Zaharia scrie: „Ioan este numele lui”, iar în clipa următoare își recapătă graiul.
Martorii acestor evenimente uluitoare – stearpa a născut la bătrânețe, mutul a început să vorbească – s-au minunat și s-au întrebat: „Ce va fi oare acest copil?”