Case fastuoase, vile elegante şi cabane de vânătoare au fost "presărate" în toată ţara pentru odihna primilor comunişti ai ţării.

Ei însă le vizitau rar şi stăteau mai mult singuri. Tovarăşul se uita uneori la video, neapărat la filme western. Mai juca ţintar, şeptic sau, uneori, şah cu oameni de stat. Mergea apoi cu ei la vânătoare, prin pădurile din jur. Tovarăşa se relaxa tricotând sau făcând goblenuri.În rest, treburi de gospodină: plivea legumele din curţile palatelor, stătea mult la bucătărie pentru a găti mâncăruri simple, ţărăneşti, ori verifica seriozitatea femeilor de serviciu: se aşeza în genunchi şi băga degetul pe sub mobile ca să vadă dacă praful a fost şters corespunzător. Sunt tablouri de vacanţă cum nu s-au pictat cu soţii Ceauşescu, primii gospodari ai ţării în Epoca de Aur.

Casele erau ale poporului De confortul lor se ocupau Gospodăria de Partid şi Judeţenele: construiau sau reamenajau reşedinţele şi le dădeau în folosinţă. Nimic nu era prea scump. „Dictatorul nu a avut niciun bun în proprietate personală în afară de cadouri. El îşi alegea ce îi plăcea, iar statul plătea oricât ar fi costat“, îşi aminteşte Camil Roguski, arhitectul care, timp de 35 de ani, s-a ocupat de construcţia acestor case. Reşedinţele se împărţeau în case „de oaspete“ - unde venea numai dictatorul, împreună cu vreun invitat străin şi case „de oaspeţi“ - unde mai erau primiţi şi alţi demnitari comunişti din România. În timp ce unui cetăţean obişnuiti se repartizau opt metri locuibili, familia dictatorului dispunea de 50-60 de reşedinţe cu totul, dintre care 30 pentru uzul lor exclusiv.

Ideile proaste erau aplicate Cele mai multe palate prezidenţiale nu se remarcau decât prin kitsch, spune Pope Enache, care a lucrat timp de 25 de ani ca interpret al lui Nicolae Ceauşescu. În această calitate, el a intrat de multe ori în casele construite pentru dictator.

„Cel mai iubit fiu al poporului“ îşi dorea reşedinţe cât mai mari. Rareori se implica în planurile de construcţie, poate şi pentru că nu se pricepea deloc. Însă atunci când o făcea, rezultatele erau dezastruoase, iar Ceauşescu punea să se demoleze şi să se reconstruiască chiar de două-trei ori la rând o clădire. Aşa s-a întâmplat şi la Neptun, unde „savanta“ a avut multe idei şi s-a răzgândit de tot atâtea ori. Dacă li se prezentau mai multe variante de proiect, invariabil o alegeau pe cea mai proastă.

Apă de la Câmpulung pentru spălatul vaselor

Cuplul prefera să meargă la tratament în staţiuni balneare. De aceea s-a realizat vila din Covasna, deasupra unei emanaţii naturale de gaz cu proprietăţi benefice pentru sănătate, numită mofetă, şi „a fost nevoie“ de un adevărat palat la Olăneşti. Roguski îşi aminteşte că „academiciana“ a cerut ca băncile din curtea palatului să fie „ca în grădina Bulion“. Disperaţi, arhitecţii nu reuşeau să se dumirească, aşa că au mers la unul dintre şefii lor, care i-a lămurit: era vorba despre „Bois de Boulogne“.

Nicolae şi Elena Ceauşescu veneau des la Olăneşti, povesteşte Camil Roguski în cartea „Ceauşescu - adevăruri din umbră“. Elena îşi trata afecţiunile cu apa de acolo. Pentru că nu putea sta tot timpul anului, a fost amenajată în faţa vilei din afara staţiunii o pajişte pentru aterizarea elicopterului. În acest fel se aduceau în fiecare zi ape minerale, care trebuiau să ajungă la Bucureşti în mai puţin de o oră, pentru a nu-şi pierde proprietăţile curative. De altfel, familia Ceauşeştilor nu folosea deloc apă de la robinet, nici chiar de izvor. În fiecare zi primeau o cisternă de apă de la Câmpulung, folosită pentru spălatul vaselor. Gică Petrescu, la petreceri De la agapele Ceauşeştilor era nelipsit Gică Petrescu pentru că, în ciudalegendelor care circulă, Ceauşescu „nu era chiar aşa încuiat“, este de părere fostul său interpret. Era un om care spunea chiar bancuri dacă acestea se justificau în timpul discuţiilor. Gluma sa favorită era cea cu „relaţiile frăţeşti dintre România şi Uniunea Sovietică“, rămasă în memoria mai multor interpreţi. Este posibil ca Ceauşescu să-şi fi pregătit din vreme gluma, pentru că spunerea ei necesita folosirea unei cutii cu beţe de chibrituri, împărţite într-un mod „echitabil“ între „români“ şi „ruşi“.

Unii apropiaţi şi-l amintesc pe Ceauşescu drept un om ursuz, care nu aprecia niciun fel de muzică, dar translatorul său pentru limba italiană a fost martorul unor petreceri la care „cel mai iubit fiu al poporului“ nu numai că a ascultat muzică populară, dar s-a şi implicat în refrenul unei piese uşor licenţioase, foarte cunoscută la acea vreme - „Mă dusei pe o cărare“.

Deşi nu era un băutor, Ceauşescu aducea în aceste case sticle de vin românesc de calitate, care nu putea fi cumpărat de nicăieri la acea vreme. Preferata lui era „Galbena de Odobeşti“. (A colaborat Departamentul Corespondenţi)

PROTECŢIE

Curci şi arici împotriva şerpilor

SNAGOV. Palatul se afla lângă pădure, aşa că, într-o zi, când Ceauşeştii nu erau acolo, a intrat înăuntru un şarpe. Reptila a fost vânată asiduu de pesonal, prinsă şi dusă într-un borcan la Facultatea de Medicină Veterinară. Cei de acolo au răspuns că pe malul lacului Snagov trebuie construit un dig de doi metri, iar între el şi castel, un gard. Spaţiul dintre dig şi gard urma să fie populat cu arici şi curci, pentru că primii omoară şerpii făcându-se ghem şi rostogolindu-se peste ei, iar curcile îi mănâncă. MICEŞTI. De fiecare dată când dictatorul venea în Argeş era imposibil să nu treacă pe la vila din Miceşti, localitate situată la 15 kilometri nord de Piteşti. Construită la începutul secolului al XX-lea, într-un loc mirific, de către boierul Nicolae Micescu, vila a devenit proprietate a Protocolului de Stat la câţiva ani după instaurarea comunismului. Aici a stat preşedintele francez Charles de Gaulle, singura personalitate a vremii care, alături de Iosip Broz Tito, era cu adevărat respectată de Ceauşescu, îşi aminteşte Roguski.

OASPETE. Vila din Miceşti l-a găzduit pe Charles de Gaulle

PASIUNE

Domeniile de vânătoare

Ceauşescu era pasionat de vânătoare în măsura în care animalele sălbatice erau atât de numeroase încât le putea nimeri oriunde ar fi tras, iar trofee cât mai valoroase, împuşcate de alţii i se atribuiau lui. Un loc foarte cunoscut pentru vânătorile „tovarăşilor“ este domeniul de la Scroviştea, cu patru case în care erau cazaţi invitaţi speciali.

HAŢEG. Cabana Turistică Rotunda a fost folosită cu predilecţie pentru organizarea vânătorilor de urşi, lupi, mistreţi şi capre negre. Situată la o altitudine de 1.160 de metri, în masivul Retezat, cabana este amplasată pe malul drept al Lăpuşnicului Mare, într-o rezervaţie naturală a biosferei, una dintre cele mai frumoase arii protejate ale Europei.

TÅRGU-NEAMŢ. Nemţişorul, cabana de vânătoare situată la 18 km de Târgu Neamţ, pe drumul care duce de la Mănăstirea Neamţ spre Schitul Icoana, a fost ridicată deoarece zona era populată cu cerbi şi urşi.

HUŞI. Ascunsă între frumoasele dealuri care mărginesc municipiul Huşi, casa de protocol din judeţul Vaslui, folosită pentru partidele de vânătoare din pădurea Dobrina, a fost mereu denumită de localnici „Castelul dintre Vii“. Astfel de construcţii se aflau şi la Slatina ori la Întorsura Buzăului.

TRANZACŢIE

De la tovarăşi la patroni

DOLJ. Complexul „Rojiştea“, fost domeniu de protocol din Dolj, se întinde pe 15 hectare şi are un lac de 7,2 hectare, alte 6 hectare fiind acoperite cu o pădure deasă, care ascunde Complexul de ochii curioşilor. În apropiere se află păşunea, amenajată astfel încât să poată ateriza acolo un elicopter. Păstrăvăria are două bazine din beton care, împreună, totalizează 400 mp, şi e dotată cu o casă de incubaţie de 30 mp. Proprietatea a intrat de curând în posesiunea unui om de afaceri din Craiova, Marin Gavrilă - patronul Hotelului Plaza, în urma unei licitaţii organizate de RAAPPS. Pentru Complex s-a înscris în cursă şi Dinel Staicu, un cunoscut nostalgic al Epocii de Aur.

TIMIŞOARA. Căsuţa Japoneză, fosta reşedinţă din Timişoara a lui Ceauşescu, va fi transformată în hotel de cinci stele cu 36 de camere, grădini de vară şi spaţii de expunere pentru obiecte care îl reprezintă ori i-au aparţinut dictatorului. Un loc special va fi rezervat unui ARO blindat, cu numărul 1-B-101, pe care Ceauşescu îl folosea în vizite de lucru.

TULCEA

„Vizitele“ din Deltă

Fosta reşedinţă de protocol a lui Ceauşescu din Tulcea este situată la marginea unui lac de la periferie, protejată vizual de o livadă. Imobilul a fost construit de celebrul şef al spionajului, Mihail Moruzov. După moartea acestuia, clădirea a intrat în patrimoniul PCR şi a fost desemnat drept casă de oaspeţi pentru Ceauşescu, deşi el nu a dormit niciodată aici. Când mergea în Delta Dunării, acolo unde partidul mai avea o cabană de protocol la Uzlina, prefera să doarmă pe nava prezidenţială.

NEPTUN „Ia uite, Nicule, cum şi-au bătut joc de argintul ţării!“

Lângă malul mării s-a construit Complexul Lotus, care cuprinde vilele Nufărul (unde stătea Ceauşescu), Trandafirul, Ghiocelul Lotus şi Panseluţa. Ele au fost construite, împreună cu toate clădirile din staţiunile Neptun şi Olimp, în şapte luni. Tot atunci s-a realizat şi un hotel din Venus, primul cu rame din aluminiu la geamuri. Roguski îşi aminteşte că, vizitând locul, Elena Ceauşescu a crezut că este vorba despre argint şi i-a spus soţului ei: „Ia uite, Nicule, cum şi-au bătut joc de argintul ţării!“. Ceauşescu însă ştia că nu e aşa şi a corectat-o, făcând-o să roşească. Ceauşescu se temea să înoate în mare şi a cerut ca golful în care se construia casa de la Neptun să fie închis. Devenea astfel un fel de bazin, în care s-a pus nisip, pentru ca înălţimea apei să nu depăşească 1,20- 1,30 metri, iar el să poată să stea în picioare, cu capul afară. „Să nu se întâmple vreun necaz“, zicea Ceauşescu.

SĂVÅRŞIN ŞI SINAIA

Domeniile regale, adaptate la gusturi proletare Castelul de la Săvârşin a aparţinut familiei regale a României. Acesta este amplasat în mijlocul unui parc imens, cu un lac. Este situat în centrul comunei cu acelaşi nume, lângă DN 7. La una dintre modificările aduse de comunişti, pe terasa apartamentului preferat de Ceauşescu s-a pus, după dorinţa lui, marmură, fără să se ţină cont că, atunci când ploua, apa se scurgea în casă.

Zita Micloş, administratorul domeniului, îşi aminteşte că Elena Ceauşescu a fost doar o dată acolo. Ansamblului de la Peleş i s-a adăugat un nou Foişor. Singurul demnitar străin care a dormit la Peleş a fost Charles de Gaulle, pentru care a fost lungit special patul Regelui Carol I, deoarece generalul era foarte înalt. De altfel, acest pat este singura mobilă modificată la Peleş. Cazinoul din Sinaia a fost refăcut ca sală de spectacole şi festivităţi pentru partid. Ceauşescu nu a ajuns acolo decât la nunta fiului său Nicu.

MODIFICARE. Castelul de la Săvârşin, transformat din temelii pentru Ceauşescu