De circa două săptămâni refuz orice invitație televizată. Ce să spun? Că sunt de acord cu protestul, dar și cu cei care legal au câștigat alegerile?
Zilele acestea mi-au confirmat faptul că România are puțini Oameni de Stat! Are politicieni, nu oameni care se gândesc la Țară! Știu că par anacronic sau un om care nu se adaptează, dar singurul care a spus - din punctul meu de vedere - adevărul privind mișcările din piață a fost președintele Traian Băsescu! Da, așa-zisul băsism a fost doar o haină pentru unii, care acum nu se mai poartă. Ion Iliescu a fost o biată creație a sistemului comunist, Emil Constantinescu, un înfrânt. Mi-e greu să adaug altceva în plus față de ce au transmis Traian Băsescu, maestrul Ion Cristoiu sau Dan Andronic. Oficial, politica trebuie făcută cu raţiune. Votul trebuie dat celei mai bune variante din punctul de vedere al electoratului. Cu toate acestea, politica este făcută de mase din instinct. Nu din acel instinct naţional de care vorbeau Nicolae Iorga şi ulterior Take Ionescu. Ci dintr-un soi de atracţie fatală, de decizie iraţională. Iar asta se întâmplă mai ales la noi, în România, ţara aflată la Porţile Orientului, unde, după cum zicea Raymond Poincare, nimic nu este luat în serios: „Mais que voulez vous? Nous sommes ici aux portes de l’Orient ou tout est pris a la legere”.
În politică e vorba despre magnetism, despre capacitatea personală de a convinge masele cât mai largi. România a avut, slavă Domnului, lideri harismatici: Brătianu, Maniu, Antonescu etc. Codreanu, de exemplu, nu trebuia să rostească nimic: impunea! În prezent, sunt puţini politicieni care posedă acest dar. Îi numeri pe degete. Unul este Traian Băsescu, dar vă rog să reţineţi că frumuseţea nu are nimic de-a face cu harisma. Băsescu e chiar comun, conform normelor estetice, asta ca să fiu elegant. Aici intervine charisma/ harisma liderului, omului politic. Cuvântul harismatic derivă de la grecescul haris, care înseamnă „har”, însă şi „dar”. În Biblie e folosit cu sensul de calităţi supranaturale date de Duhul Sfânt.
Există un banc celebru, nu îl reiau aici. Unii de-o parte, alții de alta. Extrapolând întreb și eu? La România v-ați gândit? Cu ce suntem de vină noi?
Cu rigoare, marele istoric Ion Bulei a socotit că din 155 de miniştri, câţi a avut Vechea Românie între 1866 şi 1916, 101 făcuseră studiile la Paris. Mai ales de drept. În anul 1900, de exemplu, din 120 de judecători inamovibili, 50 sunt pregătiţi în Occident, iar din 2.000 de avocaţi, 400 sunt cu studii în străinătate.
La un număr de 3.000 de intelectuali, 1.102 aveau studiile în ţară, 717 în Europa de Vest, 771 în Europa Centrală, 41 în Europa de Est, 32 în Europa de Sud-Est… Între 1800 şi 1900, circa 10.000 de tineri din Europa de Sud-Est îşi fac studiile integrale sau parţiale în universităţile din Vestul Europei, unii dintre ei, nu puţini, cu doctorate susţinute. Astăzi, România „beneficiază” de o clasă politică provenită din aparatul PCR, „calificată la locul de muncă” şi pusă pe căpătuială. „Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, nu vor ajunge blestemele pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie dusă la sapă de lemn”, spunea cu tristeţe academicianul Florin Constantiniu. Mi-e frică însă că pe urmaşii lor, stabiliţi prin cine ştie ce insule exotice, o să-i doară în bască de blesteme.
P.S. Anul acesta, în septembrie, împlinesc 20 de ani de când semnez în acest cotidian. Îi rog pe acestă cale pe foștii mei colegi să nu mai înjure ziarul și nici patronul. Nu de alta, dar am palma grea! Și memorie!
Recomandările noastre
