Nu de puține ori, istoricii reușesc mulțumită perspectivei obiective asupra trecutului să pătrundă adevăruri ascunse contemporanilor perioadelor și evenimentelor cercetate. Pusul lucrurilor „cap la cap”, atunci când evenimente aparent fără legătură unele cu altele constituie un întreg, reprezintă o metodă eficientă de a înțelege tâlcuri de mare importanță. Această metoda de cunoaștere și înțelegere a realității nu este străină nici jurnaliștilor cu ceva experiență, un fel de istorici și ei, dar ai faptelor ceva mai recente. Să vedem un caz în care, puse cum ziceam „cap la cap”, o serie de piese dau o imagine mai mult decât interesantă unei construcții politice românești recente.
Prima piesă. Către sfârșitul verii anului 2019, USR și PLUS, formațiunile politice conduse de Dan Barna și Dacian Cioloș, încheiau un Protocol de constituire a unei alianțe politice. Documentul stabilea printre altele modul de desemnare a candidaților comuni la prezidențiale, locale și parlamentare, precum și criteriile de excludere a candidaturii celor cu probleme de ordin penal și a foștilor colaboratori ai poliției politice comuniste. Cu privire la ultima categorie, Protocolul conținea o prevedere mai mult decât bizară:
„Nu vor putea fi desemnate drept candidați ai Alianței persoane care au avut calitatea de lucrători activi sau colaboratori ai Securității sau, majore fiind, au semnat un angajament cu Securitatea înainte de 1990.”
Cum adică, am tresărit de uimire, atunci când am citit prevederea, vor putea fi desemnați drept candidați ai Alianței USR-PLUS cei care au fost colaboratori ai Securității, dar doar aceia care la data recrutării erau minori? Da, așa este, Securitatea recruta minori, mi-am spus! Am explicat deîndată că la recrutare, minorul se angaja să colaboreze fără știința părinților sau a tutorilor legali:
„În ochii poliției politice comuniste, începând cu vârsta 12 ani, nu 14, așa cum greșit se crede, orice copil devenea apt pentru a fi recrutat ca informator! Despre cea mai imorală linie de muncă a Securității, transformarea copiilor în spioni ai părinților, colegilor și dascălilor lor, s-a vorbit foarte puțin, chiar și securiștilor fiindu-le jenă de acest subiect. Atunci, ce i-o fi apucat pe Dan Barna și pe Dacian Cioloș, șefii celor două formațiuni care se prezintă a fi coborâte direct de sub aripile pure ale arhanghelilor cerești, să trateze în mod expres această categorie în Protocol? Mai întâi, să vedem ce era cu elevii-informatori ai Direcției a I-a, Informații Interne, a Securității Statului, după care răspunsul va veni de la sine.
Securitatea folosea această categorie de informatori după completarea unui formular tip numit „Fișă colaborator din rândul elevilor”, în baza căruia minorii cu vârste cuprinse în intervalul 12-18 ani se angajau să desfășoare activități strict securistice, dar denumite cumva îndulcit, cum ar fi să fie cu ochii pe „avutul obștesc”, pe „averea noastră, a tuturor”, să-și „apere patria și poporul”, adică să aducă la cunoștința organelor tot ceea ce aparent ținea de obligațiile legale, civice și patriotice. Repet, doar tonul care prezenta obiectul colaborării era unul îndulcit, pentru că de fapt tânărul elev trebuia să toarne ca orice turnător. Și turna! Își turna colegii, profesorii, vecinii, coechipierii de sport, joacă, cercuri și de la alte activități extrașcolare, deseori chiar și rudele, sau prietenii de familie ai părinților. Adică, poliție politică în toată regula! Criteriile în baza cărora erau recrutați acești elevi minori erau identice cu cele avute în vedere în cazul adulților. Ele vizau în primul rând capacitatea copilului, a viitorului colaborator, de a se face plăcut și de a câștiga încrederea celor care trebuiau trași de limbă sau spionați.
Din cauza acestei practici mizerabile, profesori au fost dați afară din învățământ, directori de școli au fost destituiți, familii ale unor elevi guralivi în prezența colegilor informatori au intrat în colimatorul poliției politice comuniste. De cele mai multe ori, turnătoriile copiilor - cine nu trăncănește verzi și uscate în timp ce copiii trag cu urechea, ce copil nu povestește „din casă”? - se constituiau în capete de informații pentru alcătuirea unor dosare de Securitate care au avut consecințe grave pentru unele dintre victime, au distrus cariere și au deturnat destine.
După terminarea liceului, odată deveniți adulți, în funcție de noul traseu pe care pășeau și de nevoile Securității, foștii elevi-colaboratori al Securității fie își continuau activitatea ca informatori cu angajament olograf, fie erau abandonați. Este lesne de înțeles, dacă deveneau studenți, dacă se încadrau în muncă în vreun obiectiv economic de interes, sau dacă ajungeau militari în termen în vreo unitate militară insuficient încadrată informativ, erau preluați de compartimentele competente ale Securității și exploatați în continuare. Securitatea nu avea cum să rateze asemenea personaje care de mici, din copilărie, dăduseră dovadă de o asemenea aplecare spre abjecție.”
Arătam astfel, la vremea respectivă, cam ce era cu cei care făcuseră parte din categoria de informatori denumită de Securitate „persoane de sprijin din rândul elevilor”, adică aceia pe care Alianța USR-PLUS îi dorea protejați și promovați în înalte demnități, prin exceptare de la procedura de excludere de pe listele candidaților comuni la prezidențiale, locale și parlamentare pe motiv de colaborare cu fosta Securitate. De unde grija asta, mă întrebam, una pe care până atunci nu o mai vădise nimeni în politica românească?
A doua piesă. Imediat, Dan Barna a încercat să dreagă busuiocul, dar de fapt l-a fleșcăit și mai rău: „Am văzut în ultimele zile un vehement proces public de intenție, privind o prevedere din Protocolul Alianței, referitoare la candidatura unor persoane care, copii fiind, au semnat un angajament cu Securitatea. În discuțiile noastre ne-am gândit la cazuri dramatice, la copii care, într-o situație de vulnerabilitate, au fost constrânși, sub presiune, să semneze un angajament. Sau au fost amenințați că li se va întâmpla ceva familiilor lor, dacă nu semnează, dar care ulterior nu au colaborat în niciun fel cu Securitatea. Era vorba totuși de copii, care nu au discernământul unor adulți, care au semnat un angajament, fără să colaboreze și fără să cunoască implicațiile acelei semnături. După toate standardele europene legale, aceste persoane sunt considerate victime ale regimurilor opresive”.
A treia piesă. Camaradul lui Dan Barna, Stelian Ion, a dorit eficiență maximă și, pur și simplu, a aruncat grenada în curtea PLUS: „Colegii de la PLUS au ținut morțiș ca aceasta condiție să nu îi vizeze pe cei care semnaseră angajamentul când erau minori. La prima vedere nu e un capăt de lume. În realitate însă, avem o mare problemă, mai ales că unii ne acuză, și pe noi dar și pe cei de la PLUS, că suntem partidul securiștilor. Întrebarea mea acum este: suntem? Am impresia că cei de la PLUS au un interes aici, ceea ce mă nemulțumește profund. Pe cine protejează? Nu vedeți aici o problemă? Cel care a semnat angajament cu securitatea când era minor și a continuat colaborarea când a devenit major e ok pentru a fi desemnat candidat din partea USR PLUS?”
A patra piesă. Odată cu ea, ne apropiem. În 27 mai, 2021, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității(CNSAS) a anunțat că a hotărât sesizarea Parchetului General - Secţia Parchetelor Militare cu privire la comiterea unor posibile infracțiuni contra păcii și omenirii, săvârșite de foști ofițeri de Securitate și Miliție, cu precădere în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România, prin recrutarea ca surse a mii de elevi care nu împliniseră vârsta de 18 ani.
„Aceste abuzuri, comise de angajați ai instituțiilor statului desemnate prin lege să apere Constituția și drepturile civile, au avut un caracter sistematic și au vizat grupuri mari de persoane minore, fapt care justifică aducerea acestor măsuri în atenția opiniei publice și a justiției, în condițiile legii. În acest sens, Consiliul a transmis Parchetului General datele profesionale ale ofițerilor implicați în recrutarea minorilor, însoțite de documentele doveditoare din arhiva Securității.” În actul de sesizare, CNSAS remitea Parchetului General o documentație referitoare la cazurile a 43 ofițeri de Securitate, care au recrutat 696 elevi.
A cincea piesă. La zi. Acum mai puțin de o săptămână, în 02.11.2021, același CNSAS a anunțat oficial că „în perioada iulie - octombrie 2021, a remis Parchetului General - Secţia Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție un număr de 6.702 documente identificate în arhiva proprie, cu privire la activitatea desfășurată de 169 de foști ofițeri de Securitate, care au fost implicați în activități de recrutare și dirijare a unui număr de peste 2.300 de elevi minori în ultimii ani ai regimului comunist” și că „CNSAS continuă astfel identificarea și transmiterea documentelor necesare instrumentării probațiunii în dosarul deschis de Parchetul General, în urma sesizării depuse în luna aprilie a acestui an.”
Dacă în luna mai, în momentul sesizării, CNSAS înainta cazurile a 43 ofițeri de Securitate, care au recrutat 696 elevi, acum este vorba despre 169 de foști ofițeri de Securitate, care au fost implicați în activități de recrutare și dirijare a unui număr de peste 2.300 de elevi minori. Atenție mare! „Recrutare și dirijare!” Nicidecum ceea ce spunea Dan Barna, „copii, care nu au discernământul unor adulți, care au semnat un angajament, fără să colaboreze”, pentru că „dirijare” însemnă activitate depusă după recrutarea elevului minor, în baza instructajului și sub coordonarea ofițerului de Securitate.
Tabloul final. Mă întorc la momentul în care mă întrebam de unde grija asta, a USR-PLUS, pentru foștii elevi-minori, informatori ai Securității, de a nu-i exclude de la a fi aleși în fel de fel de demnități? Intuiam și un răspuns: pentru că au așa ceva printre ei! După părerea mea, adăugam tot eu, chiar în vârf! În luna mai, atunci când CNSAS sesiza Parchetul General, era limpede ieșirea pluseriștilor de la guvernare. Și mai limpede era că vor face o opoziție deșănțată, de tip oengisto-tefelist, organizată și dirijată din laboratoarele inventatorilor lor, generalii Florian Coldea și Virgil Ardelean, că vor constitui rampa de lansare a candidatului Laura Codruța Kovesi la alegerile prezidențiale din 2024.
Ei bine, este de anticipat că sfârșitul acestei construcții dospite în cuptoarele Statului Paralel se găsește în cele 6.702 documente trimise de CNSAS la Parchetul Militar. Ce soluție au pluseriștii? Doar înlăturarea celor ale căror nume se regăsesc în filele documentor de la Parchetul Militar. Caz în care principala și unica problemă de rezolvat nu le mai rămâne decât cine să stingă lumina.